Lotus

s-a pus în cadă în poziție de lotus.
apa fierbinte o ajută să mediteze.

i s-au dilatat toate gândurile,
precum se dilată o femeie la naștere,
iar atunci  și-a dat seama că durerea
nu s-a terminat la ea.

își arunca cu spumă pe piept
și se gândea
cum de au unele fete
sfârcuri atât de frumoase
șî rotunde
de stau atârnate perfect
cozile de cireșe pe ele?

si sunt atât de rozalii
încât zici că au adunat acolo
toată setea pământului.

s-a pus în cadă în poziție de lotus
și a închis ochii.

a conștientizat
că de câte ori se uită în oglindă
e încruntată,
atunci i-au venit în minte cuvintele
„ești toată tac’tu.”

a închis din nou ochii
și a inspirat miros puternic de vanilie
din păr.

toata lumea a trecut prin nările ei
până la amețeală.

a fost frumos cu ochii închiși.

i-a deschis
și tot ce-a văzut
a fost doar o portocală stricată.

Lotus

sã devenim muşchi tare, ca sã avem de unde sângera.

 

 

când apãs pe mine

sufletul mi se face fântânã artezianã

si oriunde mã doare

e pântec de mamã cu ochii verzi.

 

a ieşit soarele

şi în tramvai sunt doar eu

cu un om al strazii.

 

ne închinãm pentru acelaşi lucru

în fața bisericii.

 

sã devenim muşchi tare,

ca sã avem de unde sângera.

sã devenim muşchi tare, ca sã avem de unde sângera.

şi-o fatã începea cu sâni rotunzi şi se termina cu glezne înghețate.

şi-o fatã începea cu sâni rotunzi

şi se termina cu glezne înghețate.

şi se mai spune cã purta poveşti
scrise în palme grase,
cãci cremele de mâini
pe timp de iarnã sunt mai consistente.

şi-o fatã începea cu sâni rotunzi
şi se termina cu glezne înghetate,
iar cine ii citea pe buze
amuțea în restul zilei.

şi a rãmas nespusã,
pe când oamenii
se lipeau de ea prin tramvaie,
devenind zumzet.

şi-o fatã începea întreagã dimineața,
iar seara devenea silabe,
pentru cã nimeni n-avea nevoie
s-o rosteascã pe deplin.

îşi punea palmele grase sub perna,
iar rotunjimile ei deveneau trasee drepte

în somn, totul e lin.

şi-o fatã începea a doua zi.

şi-o fatã începea cu sâni rotunzi şi se termina cu glezne înghețate.

ce hranã de privire avea?

se simțea vinovatã,

precum flãmândul
care furã crutoane.

era fata cu multe cratere
în care îti puteai înmuia
pumni de sare de mare.

şi respira arome Indiene,
de unde alunița din mijlocul frunții.

ce hranã de privire avea?
nimeni sãtul.

se simțea vinovatã
şi cei 4O de mucenici
o cãrau în fiecare dimineațã
pe flori mov de lavandã.

fiecare ieşire din ea,
ritual de purificare.

se simțea vinovatã
şi toatã plimbarea de trup,
nimeni nu i-ar fi ajuns-o

ce hranã de privire avea?

Fata care nu e din Arizona

fata care nu e din Arizona,

fată de vânt și nisip.

câteodată stă pe dune înalte
și își încălzește ochii.

de multe ori
doar șueră cântece
rămase în minte
și apoi toată ziua e vară.

fata care nu e din Arizona
nu-și cunoaște temperatura,
deși uneori mocnește precum o teracotă.

e greu s-o atingi.

palmele ei umede adună pietriș în vise
și apoi umplu gropi abrupte.

fata care nu e din Arizona
poartă cu ea mereu vreme toridă.

se ține după lume și soare.

crește precum o plantație de nuci
și așteaptă ploaia.

Fata care nu e din Arizona

Fata ca un disc de vinyl

nu o să fie niciodată

nici prea veche, nici prea nouă.

se va auzi mereu în surdină.

o s-o mai vezi pe timp de toamnă,
când ii e dor,
mergând prin mare încălțată.

și se va întoarce mereu,
căci oamenii mai așteaptă în fandare,
viața.

fata ca un disc de vinyl.

poze alb negru,
care se mai lipesc intre ele
și le sari.

dacă pierzi ceva din ea
dă înapoi la mare.

Fata ca un disc de vinyl