sezonieră

fața mea, zâmbet de marțipan,
iar dacă te uiți atent,
ochii îmi sunt luminile Las Vegas-ului.

uneori simt că mă joc la cazino
și sunt atât de amatoare, încât mă pierd mereu.
iar pariez pe mine.
dau cu artificii pentru tot ce nu sunt.

fața mea, zâmbet de marțipan.
eu am nevoie de senzorial, ca totul să aibă sens.

de aia disper după mirosul sărat al mării,
pe timp de ploaie,
și după parfumul de tuberoze.

obișnuiți-vă cu mine,
căci sunt sezonieră.

fiecare luni mi-e sărbătoare,
așa cum îmi e duminica,
pe care mi-o rezerv pentru mămăligă și mujdei.

obișnuiți-vă cu mine,
căci sunt sezonieră.
și îmi întind ființa
ca niște tentacule de caracatiță.

seara mă strâng cuminte
și stau în bătaie de lună plină.
parcă e puțin mai răcoare,
după ce plângi în fața bisericii.

obișnuiți-vă cu mine,
căci sunt sezonieră.

sezonieră

#fatacupoezia #fatacustarea #error404

sunt imagini care rulează ușor.

adorm seara
în trupul unui copil,
care țipă și se dă în leagăn.

mă trezesc în trupul unui om,
pregătit să calce încă o dată în nămol
și cu mâinile gata
să se agațe de lanțul leagănului.

sunt imagini care rulează ușor.
cu puțin verde și puțin cer noros.

am uitat în fața unei case de lemn
un pahar cu vin,
ca să am unde să mă întorc.

am cearcăne atât de mari,
încât și albinelor le e milă să mă înțepe.

Locul

#fatacupoezia #dingâduri #dinfeluri

atunci când nu-ți mai știi locul,
inima îți trosnește fix ca un melc,
care iți moare sub talpă.

cam câte cuvinte ai șters
în ridurile de pe frunte?
cam cât ai iubit,
până te-ai sufocat,
ca într-o salină?

copil bucălat,
pierdut printre copaci înalți.

atunci când nu-ți mai știi locul,
oasele îți devin grele
și tot pământul duduie sub tine.

ești cuminte ca un contur de buze,
care stau înmărmurite.

Locul

#fatacupoezia #dingânduri #dinfeluri

ape cu spume pe asfalt
și un curcubeu.
adidașii murdari de iarbă proaspătă, udă,
cea mai așteptată declarație de dragoste.

si un hanorac pus peste tricoul ei plouat.
un gurgui fâstâcit
ar putea fi un început de viață.

găsești o băltoacă.
un fel de draft al sărutului.

și…
vă mai plac bisericile mici, din lemn,
în fața cărora să vă uscați părul?

dintr-o  bărbie pe care se scurge
sirop de cireșe, din baclava,
cunoști  iubirea.

si zâmbetul unui străin
de pe stradă
e ca un cadou de Moș Crăciun.

ești atât de amețit
încât ai greșit parola.

după 30 de secunde :
amar, dulce sau sarat?

poem către mine

nu-mi plac primele întâlniri.
alea în care mă justific pentru cât Rose beau
și de ce îl amestec uneori cu berea brună.

pentru că nimeni nu o să înțeleagă
de ce îmi pun rom în cafea (îmi ieșise stea), e ok.

am zis stea.
maică’mea mereu îmi spune că am stea în frunte.
sunt ca o mâță, cu nouă vieți.
(vedeți profa de română, am scris nouă în litere, asa cum m-ați învățat).

gând la persoana a doua :

uneori îți plac buzele tale ,
care lucesc de la gloss
și au volum,
alteori îți  plac ochii, care luminează,
doar pentru că ai văzut un film bun
și îți  plesnește sufletul.
vara îți  plac coapsele tale bronzate,
chiar și cu câteva kilograme în plus.

scrii poezii noaptea,
pentru că ti-e rușine,
fără să-ți dai seama
că ele îți sunt anticoncepționalul pentru viață.

te-am văzut cum iubești oamenii.
te-am văzut cum iubești marea.
și cum dansezi pe melodiile preferate,
fără să respiri.

plângi.
pentru că uneori
lucrurile ți se termină,
fără ca măcar să înceapă.

si faci din cuvintele tale
un one women show.
pe tine nu te sperie singuratatea.
atata timp cât ai sare de baie cu bujori,
ești cea mai fericită.

te-am văzut cum te întorci după soare,
ai o slăbiciune pentru bărboși.
și pentru așternuturile albe, șifonate,
exact ca în pozele alea din story-uri.

tu nu ceri prea mult.
si poate de aia îți scrii mereu,
că nici puținul acela nu-l primești.

dar îți lași bilet în fiecare dimineață
„nu fii nerecunoascătoare” .

poate că nu ai cei mai albi dinți,
însă ți s-a spus că ai un zâmbet molipsitor.
și mai știu că atunci când suferi
te ustură cerul gurii.
doar taci
și te duci să-ți cumperi salată de vinete.

plângi.
pentru că uneori
lucrurile ți se termină,
fără ca măcar să înceapă.
și faci din cuvintele tale
un one women show.

poem către mine

stiți oamenii cu mac între dinți.

oamenii aceștia au povesti sincere
și doruri în lanuri nesfârșite de grâu.

și te iau de mână când plângi și te ustură sufletul,
ca să va uitați la furtună,  ca la ceva divin.

oamenii cu mac între dinți
și fruntea bronzată
își deschid palmele ca să-ți ții fruntea transpirată.

ei te iau oriunde,
până ți se crapă tălpile
și te duc acolo unde se termină soarele.

te târăști după ei
și încerci să-ți pui și tu ceva mac în sâni,
pentru noroc.

oamenilor cu mac între dinți
le lucesc ochii,
le tremură bărbia la apus
si apoi te învelesc când te culci,
ca să nu-ți fie răcoare.

mi-am pus mac in sâni.
când ma fac mare
să fiu om cu mac între dinți.

copiii cu papioane
au năvălit în oamenii mari.

Doamne,
câte plesnituri
se aud pe frunte, seara.
te mai uiți prin balcoane
și le vezi palmele roșii
de cât de mult au transpirat.

zâmbete matinale șterse,
după ce fiecare și-a luat  sârguincios
porția de fructe.

copiii  cu papioane
au năvălit în oamenii mari,
iar la prânz își  mai ridică puțin mânecile
și se transformă în iubitori de animale.

să le spună cineva că privirile goale
nu se acoperă cu ochelari de soare.

când nu ești ca ei, fug.

le e frică.
și pentru asta fac alți copii cu papioane,
care vor sta aliniati, zid.

să le spuneți copiilor cu papioane
că e bine să plângi cu lumina stinsă,
că sarea de pe buze
o pot folosi drept scrub, pentru pielea moartă.

și sunt iritați,
tocmai de aceea sufletele lor
trebuie lubrifiate din 3 în 3  ore,
exact ca alăptarea pruncilor.

le e frică.
si pentru asta fac alți copii cu papioane,
care vor sta aliniati, zid.

am încercat să scriu o poezie, tată,
știi?
în care îți spuneam despre becul de la baie,
care mi s-a ars,
dar nu mi-e frică să-l  schimb,
căci de când locuiesc singură
m-am obișnuit să mă văd în umbre și penumbre

am vrut vrut să scriu o poezie despre frică, tată. exact ca în ziua când mi s-au blocat cheile în ușă
si te-am sunat plângând
pentru că nu știam ce să fac.

nu mi-am schimbat becul din baie.
uneori e bine să te vezi în oglindă șui.

și sunt zile când mă simt murdară.
și mă car oră de oră.

am vrut sa scriu o poezie despre frică,
despre vinul roșu
și despre cum merg merg pe stradă,
privind oamenii în ochi.

nu-mi mai este frică, tată.
nu vezi că scriu poezii la 12 noaptea,
ca să nu mă vadă nimeni?

e perioada aceea  când de foame,

mănânci bomboane de ciocolată.

ai inima în șantier
și te oprește lumea prin autobuze.

se dau de pomană zâmbete,
se dau de pomană vorbe.

ai împrejmuit pe unde ai plâns.
e păcat să calci.

e perioada aceea când de foame,
manânci bomboane de ciocolată
ș te baricadezi în tine.

mama a primit copil.
copilul a primit lumea.