Gentil

Aş putea să mă consider
Supereroină
Şi să-mi închipui
Că destinul
E o fiinţă.
Masculină.
Nu tocmai gentilă…
Si că m-a durut
Cât o pişcătură de ţânţar.

Stabil

Fi-mi-ai solul,
Care să mă țină
Ancorată,
Când devin
Aeriană
Ca un balon
Colorat.

„Nou-născutule”

„Nou-născutule”,
Hai,
Ridică-te-n picioare şi mergi!
Aşa cum te naşti în fiecare zi,
Naşte-te şi azi.
Împrăştie parfum
De carne fragedă
Dar intangibilă
Şi fă-ţi cărări.
Asurzeşte lumea
Cu scâncet matur
Exact ca mirosul
De lapte proaspăt
Care dă în clocot.
Nou-născutule,
Hai,
Lasă brâncile
Şi întăreşte genunchii.
Nu mai ai timp
Pentru întrebări şi dileme.
Ai ales deja.

Publicitate

Ocol

Am zis
Să dau un ocol.
N-am încotro.
Nu ştiu cum se face,taman la mine
S-au terminat toate scurtăturile.
Pe urmă, mă gândesc că poate toate astea au un rost.
Că poate dacă aş merge pe de-a dreptu`,
N-aş mai simţi nimic.
Nicio rosătură de stomac, niciun dor, nicio axfisiere.
Da!
Uneori…e atât de multă trăire,
Încât simţi că te axfisiezi.
Şi că aerul, apa,devin brusc
Din primordiale, anexe, existenţei tale.
Pentru că aşa suntem noi!
Lacomi!
Şi nu ne mai mulţumim cu cele rudimentare.
Alegi drumul cel mai lung.
De data asta.
Ca să ai timp,să devii cine trebuie pentru când ajungi
La capătul lui.
Am zis să dau un ocol.
Şi pe drum…
Am lins şi sare, şi miere,
Şi piper, şi zahar.
Am înghiţit şi beznă, şi lumină.
Parcă tot mai simt
Ceva pe limbă,
Dar până ajung,
Îmi dau eu seama ce-i.

De pe balcon

Ar fi bine, fato,
Să tragi adânc
Aer în piept.
Să te uiţi spre cer
Şi să înţelegi,
Ce cauti tu,
Într-un balcon
Străin .

Ispită

E linişte în cameră.
Multă.
Atâta linişte ,
Încât simt cum dupuie inima
Şi ajunge sub pat.
E foarte multă linişte,
Care mă lasă să văd
În gol,
Precum într-o mare.
Şi sunt calmă.
Ştiu că esti acolo,
Într-un loc, bine mersi.
Îmi provoci atacuri de panică…
Exact ca o geamandură
Peste care nu pot să trec.

Consumatorism

Stelele căzătoare au gust amar.
Pentru că nu sunt ale noastre.
Pentru că nu acelea ,
Care pică înspre pământ
Sunt menite să ne salveze nouă sufletul.
Şi nici să ne ţină lipiţi
De balustrade ca să ne punem dorinţe
Cu duiumul.
Stelele care au căzut
S-au dus.
Au fost înghiţite de alte suflete.
Şi poate nici cele de Sus,
Care au rămas acolo prinse
În lacrimi şi beznă,
Poate nici ele nu ne vor.

De departe îngerii par licurici (veniti!)

De departe îngerii par licurici(veniţi!)

Stai liniştit!
Vor mai fi momente
Când nu o să ţi se ducă
Mâncarea din gât.
Când vor călca pe tine
Ca pe nişte vrăbii moarte ,
Ce zac printre ochi grăbiţi.
Obişnuieşte-te,
Pentru că o să mai vorbeşti
Cu noduri
În timp ce
Te apucă un vârtej
Frate cu spaima,
De vei zice că te-au ajuns toate incantaţiile.
O să-i înveţi pe de rost,
În ordine alfabetică.
O să le simţi putoarea
Ascunsă în haine colorate,
Şi piei bronzate,
Care-ţi iau faţa…
Dar ce-i mai important-
O să înveţi să le ţii piept
Când vor mai veni.
Tu şi cu toate CETELE PĂZITOARE