sunt sălbatică, precum un buchet
de flori de câmp.
și îndată ce simt mirosul de tuberoze,
îmi dau seama că viața mea devine doar un joc
de răbdare.
zâmbesc. zâmbesc mult.
e ca un scrub pentru ridurile de expresie.
la fel de mult plâng.
așa cum își mântuiesc mamele pântecul,
după o cezariană.

sunt singurul dos de palmă, care îmi alină gușa,
atunci când nu-mi mai port
niciun pic de clemență.
atunci când nu mai aștept nimic.
în afară de vinerea sau sâmbăta
când vine mama în vizită.
e ca o iertare, știți?
pentru tot ceea ce sunt.

am învățat-o demult.
mi-e ca un desert.
nu întotdeauna dezirabil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s