Moare…putin cate putin…

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…

Publicitate

Vreau o Romanie normala!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cer preaa mult? Vreau sa traiesc intr-o tara normala cu oameni normali!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care oamenii sa se respecte nu sa se injure si sa se trateze in katerink!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care oamenii  sa-si foloseasca si in alte scopuri materia cenusie decat in cele de a prosti, de a fraieri si de a mistocari!!!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care sa putem zambi, sa putem privi senin si sa simtim curat!!!!!Vreau sa traiesc intr-o tara in care a-ti oferi prietenia sa nu insemne din partea unora semne de intrebare, suspiciune si ceva bizar!!!Vreau sa traiesc intr-o tara in care NOI sa vedem frumusetea dintr-un lucru si nu partile lui negative!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care la stirile de la ora cinci sa nu mai vad violuri, crime, sinucideri si topoare.  Vreau sa traiesc intr-o tara in care oamenii sa nu mai faca greva foamei pentru ca raman fara locuinte din cauza imposibilitatii de a-si mai plati ratele. Vreau sa traiesc intr-o tara a carui conducator sa fie interesat si de soarta cetatenilor si nu numai de „combinatiile lui”.  Vreau sa traiesc intr-o tara in care a fi tanar sa nu insemne  a fi un prost care habar nu are pe ce planeta traieste!!!! Vreau sa traim intr-o tara in care oamenii de langa tine sa nu fie doar niste masti ci  originalul. Vreau o Romanie CURATA, PURA!!!!!!! Cer preaaa muuullt?????? Vreau sa traiesc intr-o tara din care sa nu mai plece valori pentru ca aici nu sunt respectate!!! Vreau o tara in care atunci cand ii vorbesc unui om de cultura sa nu ma intrebe „Poftiimm? Ce e aiaa???”. Vreau sa traiesc intr-o tara in care drepturile sa nu fie doar ENUNTATE ci si RESPECTATE!!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care politicienii sa nu fie niste intermediari ai demagogiei si minciunii ci niste OAMENI care sa se gandeasca la alti OAMENI ce depind de ei!!! Vreau o tara in care tinerii sa nu mai traiasca cu dezamagirea unui VIITOR RATAT din cauza unui sistem RATAT!!! Vreau o Romanie normala, in care lucrurile normale sa nu mai fie banale!!!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care nu toata lumea e „porno” si „star pe val”. Cer preaa muullt??Vreau sa traiesc intr-o tara in care nu toti critica, judeca si dau verdicte, crezand ca sunt atotstiutori!!! Vreau sa traiesc intr-o tara in care „CEI MARI’  sa nu mai profite de „muritorii de rand”  crezand ca detin puterea suprema!!!! Vreau sa traiesc intr-o tara transparenta, in care oamenii sa nu-ti rada cu un ochi iar cu celalalt sa-ti „faca” de toate neamurile :)) !! Vreau o Romanie naturala cu oameni naturali!!!! Cer preaa muult? Vreau sa traiesc intr-o tara in care sa primiesti ceea ce dai si sa dai ceea ce primesti, nu doar sa dai ceea ce e mai bun  si sa primestii ceea ce e mai rau!!! Vreau sa traiesc intr-o Romanie „sanatoasa” si nu „bolnava” de prejudecati, aparente si superficial. Vreau sa traiesc intr-o Romanie in care atunci cand plangem, plangem si atunci cand radem , radem, nu sa traim mincinos fiecare sentiment!!!  Vreau o Romanie fara promisiuni desarte!!!  VREAU…dar oare se poate?????? Putem schimba aceasta lume? Revolta mea o exprima cuvintele….vorba lui Puya, ele vor face „scandal”.

 

v-am pupacit

You know its just a little too late

De multe ori ne dam seama de valoarea unei persoane atunci cand o pierdem.  E un pic cam tarziu nu crezi? Si am asteptat destul!!!!!!!!

Natural „soul make-up” :))

De asta au nevoie unele persoane care au uitat sa fie sincere. Un „machiaj” natural al sufletului care sa le permita sa fie directe. Am mai vorbit despre asta dar deja lucrurile au evoluat prea mult si nu ma pot abtine. Imi dau seama(tarziu dar e bine) in cata ipocrizie putem trai.  Noi nu mai putem spune lucrurilor pe nume, nu mai putem descoperi o persoana decat prin prisma aparentelor si ne-am facut un obicei din a deveni falsi. Nu mai poti avea incredere in nimeni si nimic. Daca esti dragut esti privit cu suspiciune. Sunt foarte revoltata si dezamagita. De fiecare data incep prin a da crezare unei persoane, prin a-i oferi tot ce am mai bun si termin prin a spune: „doamne cat am fost de naiva”. Daa, faptul ca sunt o tipa destul de credula e o boala de care nu cred ca ma voi vindeca. Ma intreb daca suntem in stare sa descoperim o persoana? Am obosit sa vad cat de mult ne ghidam dupa aparente si pierdem adevarata esenta a unui om. Privesc in jur si constat ca sinceritatea e o calitate care tinde sa dispara. Ne-am obisnuit sa fim ipocriti, sa zambim fals si sa aruncam cuvinte lipsite de orice incarcatura emotionala. E atat de greu sa spui ceea ce simti? E atat de greu sa privesti in ochi o persoana si sa-ti exprimi niste sentimente, indiferent care ar fi acelea? Multi sunt atat de ascunsi incat nici ei nu se pot gasi!! Sunt „niste unii” care au nevoie de o cosmetizare a sufletului.  Departe de mine gandul de a fi tendentioasa, dar asta e adevarul. Un om care nu e in stare sa-ti spuna in fata ceea ce gandeste, clar necesita un „machiaj” interior. In ce consta asta? In micile „atentii” pe care le primeste. Nu stiu ce trecere au la unii apropourile fine, tinand cont de faptul ca noi suntem obisnuiti cu gandurile „invizibile”. Atat de invizibile sunt incat orice dorinta de socializare, deschidere, capata alte sensuri. Suntem o natie care avem nevoie de muuuult machiaj sufletesc, pentru a ne da seama ce e in sufletul celui de langa noi. Fiecare jucam, dar avem propriile reguli, insa nici pe acelea nu le respectam. „Cu un jucator ca tine, nu mai am nicio rugaminte”. Un jucator care nu respecta regulile clar nu poate fi un bun competitor.  Trisam prin superficialitate, jucam cat se poate de murdar, si la sfarsit ne asteptam sa primim „aurul” insa nu ni se cuvinte nici macar „bronzul”.  Multi sunt eliminati din „concursul” acesta mare din cauza „dopajului” cu prejudecati si incorectitudine. Dar haideti ca deviem de la subiect si pierdem firul. De fapt vroaim sa ajung la conceptul de prietenie….ptr ca de ea se leaga falsitatea, ipocrizia si altele. Nu stiu ce inteleg unii prin prietenie? Raman socata cand mi se spune..”vai da nu credeam ca esti asa prietenoasa si de treaba!!? Sincer, cade cerul pe mine cand aud asa ceva!! Asa de extraordinara a devenit dorinta asta de socializare? Da, intr-adevar, nu-mi fac un autoportret, dar pentru cei care citesc acest blog voi spune ca sunt extrem de sociabila, prietenoasa si deschisa. Imi plac oamenii si incerc sa cunosc cat mai multe persoane si asa cred ca sa am elucidat orice dubiu sau suspiciune de ganduri ascunse. Asta inteleg eu prin prietenie, devotament, sinceritate si respect.  Insa  acest cuvant a capatat alte nuante si unii si in cazul acesta au febleti…Se spune ca un prieten adevarat „iti tine mana si iti atinge inima”, cred ca e cea mai potrivita definitie a prieteniei. Insa exista situatii cand aceasta se transforma fara sa vrei dar nu intram in detalii pentru ca ca nu e cazul. Ideea e ca dezamagirea este foarte mare cand dai tot si primesti nimic…Oricum am invatat un singur lucru: ca nu are rost sa-ti pierzi timpul  cu cineva care nu este disponibil sa si-l petreaca pe al lui cu tine.  O categorie de oameni sunt ca si femeile…folosesc atat de mult machiaj sufletesc incat atunci cand  e natural, interiorul e plin de riduri. De aceea poate vor apela la unul mai light. :). Melodia pe care o postez nu prea are legarura cu tema dar imi place de mor, si spune ceea ce nu am spus eu in postarea asta:)

pupici

Intr-un colt de suflet…

Si revenim la sentimente…..mama lor :((…. „Insa ce nu pot uita, este amintirea ta/ te pastreaza inimaaa/intr-un colt de suflet… 🙂 ”

Ma iubeste….lumile…domnule :))))))))))

Dat fiind faptul ca starea mea de spirit nu s-a inbunatatit, ma gandeam ca putina katerink pentru a-mi exterioriza sentimentele negative nu strica.Va avertizez de la bun inceput ca acest articol e un pamflet si trebuie tratat ca atare.  Ei bine dupa cum stiti, duminica mergem la vot!!! Mai cu o bere, mai cu un mic, mai cu un taraf, candidatii si-au indemnat electoratul sa mearga la vot si sa aleaga destinul acestei tari!!! NU zaaauuu, electoratul? Alege? Eu cred ca tristii astia nu au nici cea mai vaga idee de ce inseamna sa hotarasca cei care voteaza!! Ma tot gandesc la discursurile astea plicticoase, trase la indigoo, lipsite de fond dar mai cu seama mincinoase. Ar fi foarte misto sa incepem sa adaptam texte din comunism la zilele noastre, ar fi genial. Cum ar fi sa transformam celebrul slogan ” nu vrem bani nu vrem valuta, vrem ca Roman sa ne …” in „Base e idoluu la femeii, se stieeeeee” :)))))))))). Parlamentarii vor avea de acum noua lor deviza ” la naiba… sa furam” iar partidele isi vor schimba denumirile conform noilor reglementari UE. Asadar, PSD nu va mai fi partidul social democrat ci va deveni „pentru sine dansez”, PNL nu va mai fi partidul national liberal, va deveni „povestirile nocturne libere”, asta va fi gen interzis, cu Laura Andresan, numai ca in locu ei va fi Udrea :)))) iar PD nu va mai fi partidul democrat va deveni „protejati dihorii” pentru politicienii care put de atata demagogie.  Ca de fiecare data, la o perioada de 5 ani vom pune stampila pe moaca celui care credem noi ca ne va conduce dar nu va fi asa!!! Presedintii astia ar trebui sa aiba carnete, ca cele de conducere plus puncte de penalizare. Nu ai marit salariile, pac 10 puncte penalizare!! NU ai asfaltat strazile, bang 15 puncte penalizare. Nu ai facut din tara ceea ce ai promis, taticu, permisul suspendaat pe viata!!!!!!!!!!!!!!! Cat de frustrant e sa votezi pentru nimic????? NU ai locuri de munca, nu ai economie, nu ai justitie, nu ai invatamant…In schimb avem circ din plin. Nu vad de ce am mai da bani pe biletele de teatru cand avem unu gratis oferit de clasa politica. As vrea sa vad un show care sa se numeasca „Te pui cu noi?” care sa-i aiba ca invitati pe Basescu, Geoana, Iliescu si Oprescu iar moderator sa fie Vadim….huooo, jos mafia :))))))))))))). Imi si imaginez cum ar replica fiecare. Basescu: ” Domnule, cine se pune cu mine, se pune cu naiba, pentru ca eu, domnule, is al naibii de buunn” , Oprescu: ” Bai deci sa mor eu, Traiene, lasa harneala asta ca deja devii obraznic”, Iliescu: „mai animalelor, ha, deci nu vad ce vreti sa insinuati, haa , dar, un singur lucru este cert, ha, ca mine nu e niciunul. Eu, ha, sunt 3 in 1, ha, sunt si Iliescu, sunt si Ion si sunt si Miercea Geoana daca vor muschii mei” iar fara nicio putere, utimul da nu cel din urma Geoana: „vrrrreau sa spun si eu ceva, va rrrrrrooog!!! La care toti in cor: ” te pui cu noi maaa”? Mda, vom vota iar, si nu stiu cati dintre noi o vom face, dar sunt sigura ca vom vota cu sufletul, ca asa suntem noi romanii…sufletisti!!! „lasa maik ca ai vazut, ne-a dat ulei, ne-a dat vin, e baiat buuun!!! Suntem foarte hotarati, cand mergem la vot, ceea ce ne caracterizeaza, nu si cand ajungem la urna. Pleci de acasa, „frate il aleg pe Base” ajungi acolo si incepi in cabina ” baai da ala saracu mi-a dat mici si bere, da-l naibii pe Basescu”. Romania voteaza!!! Domnilor, dansam pentru dumneavoastra!!!!!!!!!! Romani de oriunde, sa votati….bine!!!!

Miracole

Vreau sa incep postarea asta cu o intrebare…credeti in miracole? Ideea pentru postarea asta mi-a venit ajutand un tip care da bacu sa faca o varianta de examen. Era un citat care zicea ca „exista doua moduri de ati trai viata, unul in care nu crezi in miracole si altul in care crezi ca totul este un miracol”. Sincer perioada asta chiar nu-mi da voie sa am un raspuns clar. Mi-am dat seama ca oricat de mult am filozofa viata ramane la fel, nu o putem schimba cu nimic, pentru ca oricum isi va urma cursul ei.  Vreau sa cred in miracole,  poate chiar mi s-au intamplat, dar ele vin atat de rar incat uiti ca mai exista, uiti sa mai crezi in ele.  Am nevoie sa stiu ca exista minuni si ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat se va indeplini. De regula cand vorbim de miracole, inevitabil aducem in discutie divinitatea. Avem tendinta sa spunem ca acolo unde exista miracole exista El, pentru ca fara contributia Lui nu ar avea loc. Vreau sa scoatem din discutie contextul religios, pentru ca fiecare avem modalitatea noastra de a crede in Dumnezeu si nu are rost sa intram in polemici pe aceasta tema.  O sa incercam sa vorbim de miracole doar din prisma perseverentei noastre  de a face ca ceva sa fie realizat. Dar ce se intampla cand nu mai ai putere sa mai crezi? Ce se intampla cand valul care te i-a este atat de mare incat innecul devine certitudine.  Bun, putem gasi un miracol in orice…in familia pe care o avem, in acest dar divin numit  VIATA,  in orice ne inconjoara dar cat de grav e atunci cand acestea nu-ti sunt de ajuns? Lipsa miracolelor= neimplinire? Poate da, poate nu.  La un moment dat se aduna in tine atatea de spus, de aratat, de privit, de simtit incat ai impresia cum inima iti explodeaza. Incepe sa bata non-stop, atat de puternic incat te gandesti ca numai un miracol te poate salva de infernul neimplinirii. Cum naiba sa mai crezi in miracole cand fiecare zi e oglinda celeilalte? Aceeasi stare, aceeasi privire goala, acelasi corp greu si acelasi suflet care arde in asteptarea unei schimbari…unui miracol.  Tabloul perfectiunii pe langa faptul ca nu exista este si foarte greu de construit. In schimb ma intreb un lucru: Cum te poti simti atat de singur desi in jurul tau sunt o gramada de oameni?????? Miracolele vin greu si pleaca usor, vin tarziu dar pleaca devreme. Trec atat de repede incat nici nu ai timp sa le intelegi. Vin atat de greu incat obosesti sa le astepti, uitand ca mai exista. Nu ne ramane decat sa zburam o data cu timpul,  peste cerul nerabdarii, asteptand miracolele…Raspunsul la intrebarea daca acestea se vor infaptui il cautam in fiecare secunda, minut, ora, in disperarea de a scapa de chinul expectativei.  Ne dau miracolele putere? Sunt adevarate? Incerc sa fiu cat mai obiectiva si o sa spun ca mi s-au intamplat cateva lucruri care mi-au dovedit ca putem crede in miracole. Chiar si atunci cand iti pierzi puterea de a le mai da crezare ele tot au loc dovedindu-ti spiritul slab.  Momentam am spiritul slab…mi s-a produs un „scurtcircuit” gata sa declanseze un incediu care nu poate fi stins nici cu apa nici cu nimic altceva…decat cu o schimbare.

v-am pupacit

Just listen…

O melodie pe care o stiu de mult si pe care de ceva timp, o ascult in disperare. No words,  ascultati si bucurati-va inimile.

Ingeri cu aripi albastre

Multi spun  ca plansul descarca, ajuta la eliberarea sufletului. Ei bine trebuie sa recunosc ca eu chiar sunt o persoama care plange usor…poate e o dovada de slabiciune…nu-mi pasa. Am revazut o piesa care m-a tulburat din nou. Am ajuns acasa cu lacrimi in ochi si cu mii de intrebari fara raspuns. Am adormit cu aceleasi intrebari si m-am trezit cu aceleasi intrebari.  Ce te poate infuria mai mult decat sentimentul de neputinta? CE te poate dezarma mai mult decat ceva care poate parea imposibil desi in aparenta nu e !! Sunt arme pentru a infrunta destinul? Poate parea absurd dar eu chiar cred in destin. Stiu ca toate lucrurile sunt planificate si ca el le va realiza in ordinea prioritatilor.  Sa plangi nu e un delict!!! Sa suferi e o infractiune pentru care  platesti cu sufletul, cu trupul, slabit de putere si cu sute de „ingeri cu aripi albastre” care cad usor pe obraji. Acea senzatie oribila ca nimic nu-ti mai poate incalzi sufletul si ca singura „camasa interioara” e suferinta te infioara. Purtam pe sub piele  „camasa dorintei”, speranta si visul. Suntem inbibati de un cocktail de sentimente care se razboiesc acolo in intunericul sufletului pentru a ne defini. Sufletul vorbeste pentru noi, el e mesagerul celor mai puternice trairi. „Ingeri cu aripi albastre” il dau de gol si poarta cu ei chinul unui foc ce arde neincetat fiecare molecula din noi.  Lacrimile purifica, lacrimile fac ochii frumosi fie ele de tristete sau bucurie. Da, stiu o sa spuneti ca sunt emo, nu, nu sunt emo, dar banuiesc ca orice om are „dreptul” la perioade proaste. Bine, ce-i drept abonamentul pare sa fie destul de  des dar stiti cum e zicala aia „rau cu rau dar mai rau fara rau”. Urasc perioadele astea innegurate, ceata asta care se pune peste viata noastra si care cu greu se ridica.  Ma uitam ieri pe albumul de poze si fara sa vreau mi-au dat lacrimile…pentru prima oara in viata mea mi-am dorit sa fiu din nou copil si sa retraiesc acele clipe lipsite de tensiune, amaraciune, suferinta si neincredere. Tot timpul mi-am dorit sa fiu considerata mare…ma enervam la culme cand imi spunea cineva ca „ei lasa , tu inca esti mica”!!!. Am crescut, m-am maturizat si o data cu asta am avut si lovituri foarte grele, care  m-au facut sa ma calesc. Asa au inceput sa vina mai des si „ingerii cu aripi albastre”. De ceva timp m-am obisnuit sa port masca fericirii desi ii dau sufletului balsamul amar al lacrimilor. M-am resemnat sa ma invelesc cu patura durerii in ciuda razelor de lumina care stiu ca vor veni. Am incercat sa ridic un zid impotriva suferintei, dar s-a daramat. A fost atat de prost construit incat la prima „viitura” s-a facut una cu pamantul. Astern pe foaie litere grele, incarcate de povara incertitudinii, confuziei si a neincrederii.  Multi nu vor intelege cum te poate marca atat de mult o piesa de teatru…ei bine, poate.  Simteam cum imi zboara sufletul cu fiecare replica, fiecare gest, fiecare privire, fiecare rasuflare. Zbura spre neimplinire, regrete, jumatati si spre foarte multe indoieli, dubii. „Ingerii cu aripi albastre” vin fara sa-i chemi. Apar de nicaeri, cand te astepti mai putin, pregatiti sa-ti dezgoleasca slabiciunea, emotia, gandul…Plangem cand suntem tristi, plangem cand suntem fericiti, lacrimile aduc cu ele avalansa trairilor puternice. Sa plangi nu e o rusine, e dovada umana a ceea ce traim si simtim. Povestile sunt triste si dor, mai cu seama cand personajele principale suntem noi. Purtam cu noi inca din fasa pacatul lacrimilor, care ne purifica sufletul si intreaga fiinta. Suntem prizonierii a tot ceea ce iubim si ne patrunde prin fiecare por. „Ingeri cu aripi albastre” vor veni mereu in clipe cand iubim, cand radem, cand privim si simtim cu intensitate.

„Eu nu te iubesc pentru ceea ce esti tu ci pentru ceea ce sunt eu , langa tine”

Zilele trecute ascultam o melodie si pe ea rulau tot felul de idei, texte, care puneau in evidenta diferite sentimente. Printre ele se numara si acest text care mi-a placut foarte mult si care cred eu spune mult mai mult decat ne putem imagina. De obicei  noi ne punem foarte multe intrebari, ne framantam cu tot felul de idei, fara sa ne dam seama ca de multe ori ne complicam fara rost. Da, daca e sa gandim asa, iubirea e complicata, e intortocheata, doare si de multe ori te lasa gol sufleteeste. Insa ce facem fara ea? Niciun sentiment nu ne implineste atat de mult, niciun sentiment nu ne confera atata siguranta, nebunie si senzatie ca nimic nu e imposibil. Uneori cuvintele sunt inutile, iar sentimentele atat de puternice incat chiar nu au nevoie de un limbaj verbal.  Dupa ce am vazut citatul asta ma gandeam daca iubirea e atat de puternica incat sa ne faca sa traim prin persoana de langa noi?  Cred ca o data ce iubim, el/ea capata un statut foarte important, devine inevitabil un pilon care ne sprijina, ne da putere, incredere si siguranta.  Sunt persoane care ne trezesc sentimente sau stari pe care nu ne imaginam ca le putem avea. Sunt persoane care ne dau atata siguranta incat ne scapa de orice bariera, teama, inhibitie… Sunt persoane care ne fac sa traim FRUMOS, care ne daruiesc cate putin din TOT.  „Eu nu te iubesc pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce sunt eu langa tine”.  Ce sunt EU langa tine? Pot fi orice, daca  tu ma faci sa fiu… Pot fii un zambet frumos, pot fi o lacrima , pot fi o durere ce mocneste, sau pot fi o bucurie nevinovata. Pot fi bine si rau, pot fi soare sau ploaie, depinde ce ma faci tu sa fiu!!!! Iubirea ne poate face sa fim orice.  Traim ca sa iubim si iubim ca sa traim. EA ne da viata,  fiori si mii de batai pe minut. CE SUNT EU LANGA TINE? Pot fi un cantec pe care glasul tau sa-l fredoneze neincetat, pot fi un dans pe care corpul tau sa se miste dupa bunul plac…pot fi o mangaiere care sa te aline atunci cand suferi, pot fi o palma atunci cand gresesti!!!! POt fi orice numai daca ma vei face sa fiu. Iubirea ne modeleaza, ne face sa capatam „forme” frumoase si dintre cele mai speciale.  Iubirea e ca o furtuna….soare-ploi, soare-ploi. CE POT FI LANGA TINE? POt fi cerul spre care privesti pentru a vedea soarele, pot fi ploaia care iit bate in geam cu amintiri si vise. POt fi….un INTREG din care tu sa iei putin cate putin.  Insa e „un pot fi” mult mai important….POT FI NUMAI DACA TU ESTI.

P.S.  ( In caz ca o sa ma intrebati postarea nu e cu dedicatie, deci nu e pentru nici un baiat anume) you know, „lonely girl” :), but i waite for him