Atât cât mă duce…

Atât cât mă duce sufletul

Atâta fac.

În zilele pare

Îmi spun că mă las de toate

Iar în cele impare

Încerc să repar minciuna.

Atât cât mă duc poftele

Atâta trăiesc.

Clepsidrele nu mă mai sperie.

Cu creionul la ureche,

Încerc să văd

Cât mă ține drumul ăsta.

Caut ca un arhitect veritabil

Chichițe.

Atât cât mă duc cuvintele,

Atâta dorm.

Astfel uneori,

Mă trezesc cu noaptea-n cap,

Alteori…

Mă prinde prânzul,

Când mă întind ca marmelada.

Spațiu publicitar.

Atât cât vă ține tensiunea,

Atâtea minute îmi dați.

Anunțuri
Atât cât mă duce…

Lumea s-a împărțit

Tu…

Poți să fii aia

Sau aceea,

Tu ,

Poți să fii ăla

Sau acela.

Lume s-a împărțit!

În cei cu vârfurile părului

Despicate

Și cei a căror podoabă capilară

Alunecă mai ceva ca matasea.

Tu..

Poți fi unul

Care stă cu limba pe-afară

Sau vreun înfrigurat.

Poți fi una

Care lasă dâră-n jurul ei

Sau care aleargă după autobuze.

Lumea s-a împărțit!

În cei spre care razele soarelui

Se uită-napoi

Și unii

În care e mereu LUNĂ.

Hai…

Amestecați-vă !

Cei puternici

Cu cei slabi,

Cei mari cu cei mici,

Cei lași

Cu cei  guralivi.

Fericiții cu nefericiții

Și apoi…

În dreapta cei iubiți

Și în stânga cei neiubiți.

S-a împărțit lumea.

Lumea s-a împărțit

Degustătoarea

M-au învățat

Când eram mică

Să mănânc frumos.

Să am o anume finețe,

Ca și cum aș degusta.

Asta până când am crescut

Și au venit toate,

Cu îmbucături lacome.

Odată ce devii OM mare,

Te transformi

Într-un fomist.

Simți cum îți ghiorăie mațele

Și te grăbești.

Să muști din tot.

Să trăiești din tot.

Iei ca hapsânul,

Nu doar așa..

Un pic de poftă.

Te grăbești să te ghiftui

Chiar și cu felurile alea

Care nu-ți plac,

Dar care merg

De bine de rău

Cu un pahar de vin și-o lăutărească.

Degustătoarea

Stadii

Să vă feriți de mine

Atunci când mă caut

Și umplu străzi.

Mai ales seara,

Moment în care răvășesc

Apucături

Acoperite cu pulovere de lână

Să le țină de cald.

Fugiți de mine dimineața

Când încolțesc precum grâul

Bob cu bob

Și mă înclin

După fiecare vânt.

Ignorați-mă la prânz

Când credințele mele

Nu mai au demult

Miros de clementină

Cu atât mai mult

Gustul acela dulceag.

Treceti nepăsători

Când fac din ochii albaștri

Incercând să fiu cuceritoare

Și să nu par un robinet

De la care nici măcar eu

N-aș bea.

Sunt singurele zaruri

Pe care le am.

Stadii