mi-am parfumat egoul.
dacă alte mărci
nu mi-au acoperit mireasma
debilităţii sentimentale
poate măcar brandul puternic
al teilor să-mi pulverizeze pielea
cu fineţe galbenă.
să mă şantajeze cu răcoarea
din orele târzii,
să-mi toarne în cap prospeţime
cu găleata.
Să-mi resusciteze picioarele
înţepenite
în ţărna zilelor.
Fie ca ati votat „frumos”, „are ceva de zis”, „exceptional”, ‘nasol” sau „neinteresant”…vreau sa va multumesc ca imi vizitati blogul, ca ati raspuns pozitiv la schimbarea facuta, aceea de a ma reprofila pe zona de poezie si sper sa va fi regasit macar o data in ceea ce am scris. Multumesc mult, din nou, pentru ca mi-ati fost alaturi aproape un an si sper sa nu va dezamagesc :).
Am cratere în ochi…
acolo am adunat toată furtuna!
Am strigat
să vină potopu`!!!!!!!
cu pumnnii timpului,
cu ploaie de gemete ale suflelor
cu guri rotunde
ce înghit flămânde, goluri de venin.
ia foc pământul-
de greutatea picioarelor
ce se sprijina pe el
Să fie prăpăd….
de cod galben
în toată regiunea fiinţei
a plecat!
unde se duce nu ştiu…
am rugat-o doar,
să-mi trimită
câte un mail din când în când,
să ştiu că e bine.
n-am batistă,
dar politicos…
salut cu o mâna silueta mea
şi îi spun „te mai aştept pe la mine”!
S-au despărţit sufletele din mine!
Nu ştiu încotro s-o apuce
şi aleg drumuri diferite!
Fără să vreau mi s-au spart
şi imaginile alb negru
ce îmbinau ca un puzzle
frânturi
de emoţii şi viaţă.
gândurile…
nu fac bine!
pompează resturi de simţiri…
mucegăite.
suntem chiriaşi…
fără să plătim
ci în tribut de încredere,
adus pe româneşte
unora
ce vorbesc limbi străine.
cincinal,
„tragem câte o linie” ,
până ne vopsim cu flacăra violet,
culmea…
cu direcţie afectivă către domnii
în costume negre.
primim analgezice mandat de mandat,
dar suntem
cu picioarele băgate în
deficitul de realitate
însiropat în speach-uri expirate.
falimentul puterii umane,
e cireasa de pe tortul unei dinastii
marinăreşti.
Lasă-ţi dragostea afară
când intri la mine
în casă!
dă-ţi două palme peste umăr şi scutură-te
de ea ca de un praf
înnecacios.
De preşul de la usă
şterge cuvintele dulci şi aromate…
avem grasa de cotnari care
le va inlocui
Între 2 boxe un trandafir negru…
îşi înclină spinii
după o melodie
veche,
care face din petalele lui,
să curgă vibraţii stătute.
Un trandafir
bolnav,
ca şi pardosealaa pe care stă…
cu miros de vremuri
putrede
am făcut un credit…
m-am împrumutat de la dumnezeu
de mine
iar acum plătesc rate…
din sentimente
cu dobânzi imense
mă bucură faptul că nu am fost facută
pe sistem ipotecar pentru că
la câte fericiri am de plătit
aş fi rămas
fără mine
just a word... just a blog 