covorul din fața bisericii
era rozaliu și jigărit.
exact ca o inimă nepostită.

am aprins o lumânare
pentru toate bunicile, care merg în cadru,
pentru toți copiii, care cad pentru prima dată.

covorul din fața bisericii era rozaliu și jigărit.

mi-am așezat iubirea de mamă
de-a dreapta și de-a stânga
și am stat la intrare să adun toți ochii albaștri,
ridați și plânși,
ca să-i pun în vis.

pe tot drumul spre casă
am mers cocoșată.
precum un mănunchi de busuioc uscat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s