Un dans…

Imi las corpul usor si ma misc in voie

Sunetele curg lin, dezlanuind muzicalitatea lor

Un dans al inimilor, un dans al culorilor, un dans al luminii…

Imi place sa ma joc cu razele soarelui…

Puritatea lor ma iradiaza si-mi fac fiinta transparenta…

Sentimentele se joaca…

S-au trezit ca un copil plin de energie si acum se fugaresc prin camerele sufletului

Sunt vesele, au un ras cristalin ce rasuna in toata fiinta

Danseaza in nestire….

Un dans, o iluzie si o enigma…

TU…

NU am mai avut de mult spiritul atat de liber

Simt ca o ia razna, vrand sa zboare spre necunoscut, spre nou, spre altceva…

Am vorbit cu el si mi-a SPUS ca vrea sa danseze cu infinitul

Cauta ceea ce a pierdut si incepe sa gaseasca

viata, fericire,  zambet si un nou ineceput

M-au invatat si pe  mine dansul lor…

Are o coregrafie complexa, iesita din comun,

Asa cum sunt acum….EU

Un dans…

Cuvinte catre tine…

Cete de ingeri imi ridica sufletul si-l inalta deasupra a tot

E greu, poarta cu el plumbul gandurilor innoptate si a dorintelor nespuse

Ma gandeam ca o sa vezi, am crezut ca o sa simti, am sperat ca o sa spui…

Taceai mereu, ma priveai ore in sir ca o statuie vie  lasand impresia unei raceli calde

Si tu erai greu..te transformai pe zi ce trece intr-un metal a carui compozitie chimica nu o mai stiam

Imi era greu sa te urmaresc, erai ca o furtuna ce trecea pe langa mine fara  macar sa vada ca sunt acolo

In urma ta ramaneau  doar  ruinele unor sperante

Ai fost o boala pentru care nu am avut antidot, ai fost un drum nesfarsit, pe care m-am ratacit

Ai fost toate in TOT  dar nu am putut lua nimic pentru ca nu m-ai lasat

Acum nu te mai simt ca un fulg ce imi gadila usor pielea fetei

Te simt ca un iceberg de care nu ma pot atinge si ma  tai in colturile tale

Ranile nu ma apasa….de erau doar fizice, treceau mai usor…

Cuvinte catre tine…

Ganduri in doliu

La ce folos ne sunt vorbele  daca nu le simtim?

La ce folos ne sunt gesturile daca doar le mimam

Plutim pe litere ca pe niste barci….sunt dezechilibrate, nu stiu incotro s-o apuce

Avem atatea cuvinte incat nu ne ajunge o viata sa le rostim pe toate

Dar la ce folos daca ele sunt doar pronuntate?

Enumeram o seama de sunete, de silabe fara sa le cunoastem cu adevarat

Ele oricum au un algoritm deficit

Azi ele spun ca ma iubesti, maine spun ca iti sunt draga, poimaine ca ma urasti

Fug dintr-un col in altul, bete de confuzia inimii

La ce folos ne este mana daca o folsim doar pentru a manca dar nu mangaiem?

La ce folos ne sunt buzele daca  le folosim doar pentru a batjocori dar nu sarutam?

Zilele care trec  ne dau „ganduri in doliu” ce

Poarta cu ele sambetele sentimentelor curate

Care au murit o data cu fiinta noastra

La pomana sufletului se daruiesc regretele

Te-ai abtinut vreodata sa pui intrebari?

Daca nu, atunci de ce le-ai mai pus?

Pentru ca raspunsurile oricum le stiai!!

Aa, pentru ca tie iti plac cuvintele, dar nu cele corecte

Cele care mocnesc de ura, furie si slabiciune

Si mie imi plac cuvintele, dar le folosesc sub forma de priviri

Pentru ca asa stiu ca nu le voi stalci, cum faci tu

Da, stiu sa privesc iar daca te vei uita in ochii cuiva

vei affla cate nu-ti vor putea spune 1000 de cuvinte

Cuvintele mele le pastrez in gandurile aflate in doliu

Poate asa se vor purifica de pacatele existentei!!

Ganduri in doliu

Ador parfumul…

Ador parfumul diminetilor linistite,

Ador parfumul fericirii trimis de soarele

care imi incalzeste cu fiecare raza trupul,

Ador parfumul tau, care imi inspira atata incredere si siguranta

Ador parfumul a tot ceea ce ma inconjoara si ma face sa ma simt implinita

Ador parfumul misterului, care ma face sa descopar cate putin din TOT

Ador parfumul vietii, care  imi daruieste plansul, bucuria, dezamagirea si surpriza

Ador parfumul imperfectiunii, caci ea ma face umana si fireasca

Ador „parfumul” ochilor blanzi care imi mangaie  inima atunci cand sangereaza

Ador „parfumul”  amestecului de sentimente care ne cuprind atunci cand traim cu intensitate

Ador parfumul prezentei tale, caci  imi da liniste, caldura si certitudine

Ador parfumul „florilor de spirit” pentru ca in final aduc cu ele sinceritatea

Ador „parfumul” mainilor calde care imi sterg de pe obraji lacrimile de tristete sau bucurie

Ador orice „parfum”  care imi trezeste spiritul si-l face la fel de viu ca esenta lui

Ador „parfumul” zambetului sincer care imi este oferit atunci cand sunt mahnita

Ador parfumul…care ma face sa miros special si diferit in fiecare zi!!!

Ador „parfumul” muzicii care imi da ritmul miscarilor complexe

Ador „parfumul” cuvintelor care „dezbraca” sufletul si-l lasa nud.

Ador parfumul…oricare ar fi el

pupici(prima poezie, sper sa va placa)

Ador parfumul…

1+1=11????????? :))) SAU 2?????

Vreau sa vorbim despre EXTREME. Da, nu mi-au placut niciodata oamennii extremisti care vad doar alb si negru ratand orice nuanta de gri sau care o fi ea. O vorba spune ca extremele se atrag, lucru valabil si in cazul unei relatii. Intotdeauna in viata noastra apar oameni ciudati, cu tabieturi ciudate sau care cel putin noua ni se par anormale, dar ii iubim si tinem la ei pentru ca sunt ai nostri, sunt prieteni, sunt parte din viata noastra.  E adevarat ca toti cautam perfectiunea, insa e foarte greu de gasit si de realizat acest lucru. Niciodata nu vom fi perfecti, niciodata nu vom stii ca acel lucru va fi perfect, fara cusur, fara defect. Ma enerveaza oamenii care cauta intotdeauna defecte in loc sa vada partea frumoasa a unui lucru. Spuneam la inceput ca plus cu minus se atrag!!! V-ati intrebat vreodata de ce sunteti atasati de o persoana care e diferita de voi desi spunem ca noi avem in preajma numai persoane compatibile cu felul nostru de a fi? Ei bine pentru ca intotdeauna asa cum mentionam mai sus…extremele se atrag. Viata e ca un joc in care daca nu riscam nu castigam!! Ne  e teama de nou,  fugim de imprevizibil si preferam monotonia in defavoarea libertatii de a arata ceea ce simtim si gandim in realitate. Am invatat sa iubesc…sa iubesc neconditionat, curat si in cel mai inocent mod. Am invatat sa dau  tot fara sa astept nimic in schimb!! Nu stiu daca a-ti pune sufletul pe tava e un defect, iar daca e mi-l asum cu toata responsabilitatea. Am invatat sa iubesc tot ce e in jur si sa ma bucur de fiecare persoana care imi cere sa-i fiu alaturi. Am invatat sa te iubesc asa cum esti TU…cu bune si rele. Am invatat sa accept si sa inteleg, am invatat ca atunci cand vei avea nevoie de mine  stii unde sa ma gasesti, fara sa fie nevoie sa alerg dupa tine. M-am saturat sa caut, m-am saturat sa cotrobai prin suflet pentru a gasi sperante care sa-mi certifice existenta ta!! Doar pentru ca  ca suntem diferiti nu inseamna ca nu existam unul pentru celalalt!!! Am invatat sa completez si sa fiu completata, am invatat sa caut jumatati care sa completeze intregul de care avem atata nevoie!!! Tot timpul cautam, iar cand gasim ce facem? Analizam, criticam, cerem, schimbam si modelam!!!!!!! Uitam cuvinte esentiale din DEX care ne definesc si care subliniaza originalul nu copia sau masca….naturalete, firesc, stil, originalitate. Detine cineva cheia perfectiunii???? Detine cineva combinatia secreta a „seifului” interior??? El se deschide spontan, fara prea multe incercari dar dupa ce isi ia fiecare din el ca la un bufet suedez, ramane gol, fara nicio faramitura de NIMIC.  Plus cu minus se atrag!!! Iubim oamenii diferiti de noi deoarece stim ca ne pot intregi!!! Ei sunt prelungirea personalitatii noastre!!! Iubim oamenii diferiti si ciudati, fiindca stim ca o parte din ei au acea nebunie de a refuza asa cum spunea si Neruda, punctele pe i si negrul pe alb. Am invatat sa iubesc fara sa intreb de ce!! Am invatat sa daruiesc fara sa intreb „vrei?” . Am invatat sa fiu Eu fara sa am prea multe complexe. DE fapt am invatat sa fiu si cred ca asta e cel mai important.  Am obosit sa am dileme, am obosit sa ma intreb ce vor altii, cand niici macar ei nu stiau ce-si doresc. Am invatat sa am cate ceva pentru fiecare :). Am invatat sa invat, am invatat sa ascult chiar daca nu am fost ascultata si am privit, chiar daca nu am fost privita. Am invatat ca e mai bine sa regreti ca ai facut un lucru decat ca nu l-ai facut!! Am invatat ca eu insami pot fi un plus sau un minus…dar in niciun caz o extrema!

P(lus)upici

1+1=11????????? :))) SAU 2?????