Imi vin zilele in sunet de trompeta,
De parca n-as sti ce le poate capul.
Durata lor a devenit o cascada de priviri
Inchise intr-o camasa de forta.
Si cum se zbat secundele pe covor
Si cum imi aluneca dupa-amiaza pe buze…
Mi-e somn.
Mi-au obosit silabele
Care orbecaie printre pietre,
Cautand ceva culoare.
E galagie multa in ochii mei,
Unde s-au adapostit fracturile timpului.
Asa-i cand ii dai tot ce vrea si devine needucat.
Mi-am pus mainile in apa rece,
Sa ragusesc vocea aia ,
care-mi canta fiecare miez de noapte.
Sa inflamez amigdala cu amigdala, cersetoare de echilibru.
Imi vin zilele,
Sa ma pot simti in ordine descrescatoare.
just a word... just a blog 