ce-ţi place?

ce-ţi place
cel mai mult la mine?
accentul meu uşor graseiat?
tricoul lăsat pe umăr?
sau rochiţa aia neagră
cu o fată desenată
ca de un copil de 4 ani?
sau poate că-ţi place
atunci când nu-mi iese
nimic
şi devii ocrotitor,
încercând să mă înveţi…
cum să-ţi fac faţă
cum să te descopăr…
am şi eu atuurile mele
spre exemplu…
Nu uit bancurile
şi unde mai pui
că le spun cu tâlc
ce-ţi place
cel mai mult la mine?
că aş umple casa cu animale?
că nu plâng la filmele
siropoase
sau când mă rogi
să-ţi masez spatele,
pentru că am senzaţia
că aşa îţi iese prin piele
tot ce eşti tu?
îti place parfumul meu?
faptul că reţin toate cântecele
şi apoi le fredonez obsesiv?
ce-ţi place la mine?
că nu eşti uşor
şi nu vei fi niciodată,
dar balanţele
sunt al naibii de perseverente?

ce-ţi place?

Fără suc de mere

Se uita în oglindă
Şi se alinta “imbecilo!
Îşi răcnea
În gând
Că n-a învăţat nimic.
Nimic n-a învăţat
Din lumea asta,
Care oferă dispreţ
La promoţie,
Din gurile de canalizări
Puturoase,
Ocolite
Noaptea
Târziu,
În frig,
Singură.
Nimic n-a învăţat.
Că oamenii
Nu pot iubi
La fel,
Cum nici
Aburii
Ieşiţi
Din gurile
Mai mult
Sau mai puţin
Cărnoase,
Nu adună
În aer
Aceleaşi desene.
“Imbecila mică” …
Ţi s-au încleştat
Venele
De tăcere,
Ţi s-au gâtuit
Genunchii
Întrebându-te
Ce-ai facut?
Nimic n-ai invăţat!
Că acolo,
În bucăţica
De tine,
Nu e un imperiu
Cu tot cu sultan,
Căruia să i te-nchini
La nesfârşit.
După astea,
Vodka …nu se bea
Niciodată
Cu suc de mere.
Nimic n-ai învăţat!

Fără suc de mere