Iti rulezi visurile precum tutunul
Si arunci cu ele ca un copil
Care se joaca cu betele-n apa.
Ai scrie pe nori o poezie de inima albastra,
Insa ti-e frica ca n-ai litere atat de lungi.
Ti-ai transformat existenta
Intr-un topogan
In care te dai ori de cate ori
Vrei sa aluneci printre suflete,
Printre priviri, orgolii, uitari…
Nu lua niciun scaunel!
Nici macar el n-o sa te ajute sa fii deasupra nimicului.
S-a starnit furtuna.
O sa bata vantul toate tradarile,
Ca niste crengi de copac care cad de nicaieri.
Iti rulezi visurile precun tutunul
Si fumezi fiecare viclenie ,
De parca ar fi prima.
De parca ei n-ar sti…
Ca tu vezi,
Auzi.
Fiecare gest de tipar,
Fiecare fosnet de respiratie.
Iti rulezi visurile precum tutunul
Si alergi dupa ele pana ajungi la filtru.
just a word... just a blog 