România…o ţară nocivă

Mă gândesc uneori şi imi dau seama cât de frustrant e să-ţi consideri ţara „un rău”. Un rău care pare să nu aibă o finalitate şi care devastează orice mugur de bunăstare, şi tot ce e bun. România e o ţară nocivă! Poate sună dur, dar e crudul adevăr. Câini comunitari care merg lejer pe străzi gata oricând să-şi facă treaba…mai o muşcătură, mai un antitetanus pentru cetăţeni. În altă ordine de idei mai sunt şcolile, multe dintre ele nu sunt pregătite să primească elevi, care ar trebui să înveţe în ele, să exceleze, dar vorba aia…dacă nu ai cu ce, nu ai nici cu cine. În schimb facem reformă, schimbăm legi, adoptăm altele noi şi până la urmă tot aceeaşi „mumă” este. Zicea cineva la un moment dat că toate schimbările pe care le facem noi sunt de fapt „o altă Mărie cu aceeaşi pălărie”. Pe principiul „toate sunt vechi şi noi sunt toate” nu am reuşit să facem nimic!! De aceea e România un „rău” pe care nu o să-l mai îndreptăm în veci. Ce facem cu toate gunoaiele în care suntem îngropaţi de nişte oameni pentru care cuvântul container nu există? Ce facem cu oamenii care se plâng încontinuu de poluare, dar aruncă fără pic de jenă, ambalaje, sticle şi alte resturi? Asta e România…un „show păcătos” care trebuie tratat ca atare. Nimeni nu o sa facă nimic. Cei mari sunt prea ocupaţi cu „ale lor” pentru a se mai gândi la câini comunitari, şcoli dărâmate, mormane de gunoi şi alte „nimicuri” de genul. Toată parodia asta poartă numele de România, ţara în care noi trebuie să trăim, să ne dezvoltăm (dacă avem cu ce) şi să ne irosim toată energia în dorinţa de a construi ceva frumos. Toata lumea spune dom`le că eşti prea negativist, că eşti prea pesimist…cum naiba să gândeşti pozitiv când totul e o mizerie. Auci..gata, iar m-a luat valul şi nu vreau. Am incercat în ultima perioadă să nu mă mai las atât de afectată de faptele celor din jur, să văd cât îmi iese 🙂 . Am avut o perioadă foarte naşpa. Nu ştiu de sunt atât de fraieră şi ma las copleşită de toate kkturile, mă stresez din orice şi dacă văd un comportament ciudat imediat sunt „en garde”.EEhh asta e…mama ei de sensibilitate. Bănuiesc că asta e tot o chestie nocivă de care nu pot scăpa :)))))). Şi asta nu vine din gândirea stereotipică…god, nuu. Asta vine din lucrurile pe care le vezi şi te înconjoară. Fără să vrei începi să te revolţi sau în ultimă instanţă începi să faci katerink. good point :)))).

pupici

Publicitate
România…o ţară nocivă

Ala bala…portocala

Damn…am revenit. Stiu ca am lenevit ceva vreme, dar nu stiu ce naiba a fost cu mine. Am cazut in starea aia de cacao, in care nu mai vrei nimic, nu mai ai chef de nimic si alte prostii de genul. Buunn….deci, i`am back. Acum vreau sa-mi raspundeti la o intrebare? Ce este rau in a te plictisi si a-ti dori ceva nou? De ce tot timpul oamenii care vor altceva, sunt judecati ca fiind niste fluturalnici? Eu de fel sunt destul de statornica. Dar sunt balanta..la naiba, imi plac schimbarile, ma plictisesc foarte repede, si tot timpul vreau sa incerc ceva nou. Ma acuma nu cred ca e atat de aiurea! Pana la urma tot cautam, toti probam si incercam, pana gasim ceva care sa ni se potriveasca. Ideea e in felul urmator. Presa te schimba..si nu vreau asta. Multi nu inteleg ca fiecare are stilul lui, modul lui de a privi lucrurile. Mi s-a intamplat o faza saptamana trecuta si m-a uimit oarecum. Un coleg de-al meu a scris un editorial si mi-a zis…”vezi, asa sa scrii si tu!!”. Acum serios, departe de a fi lipsita de modestie dar i-am zis…”tu ai auzit de stiluri, de originalitate?”, la care el imi spune….hai ma Andra, intri acuma in detalii dinastea???? Bai sincer nu-i suport pe astia care nu au pic de modestie..Frate ai experienta…perfect de acord cu tine, dar las-o-n colo ca poti sa o manifesti si altfel. Acum sincer nu  e nimeni nebun sa te bage in seama daca tu vii cu aere de sef si mare expert. In alta ordine de idei, ma bucur enorm ca am dat si peste persoane intelegatoare, care stiu sa iti arate si sa-ti explice atunci cand e cazul. Stiti, am ajuns la o concluzie…daca esti modest esti luat de fraier. O vorba din popor spune ca lauda de sine nu miroase a bine! Buuun, dar chicoteala si stoul de 2 lei care pe care il fac unii cu privire la incepatori a ce miroase? A „jmecherie frateee”. Stiti ce ma amuza cel mai mult? Nimeni nu face ce faci tu, in schimb toti isi dau cu parerea. Pe bune, daca m-ar trage de maneca unul care face ce fac eu e perfect oki…dar sa ajunga soferul sa sfatuiasca bancherul e cam aiurea nu? Imi place de morrr…suntem un popor de atotstiutori, criticam, judecam, etichetam dar de fapt nu avem habar de nimic.  Sa nu fiu inteleasa gresit…accept oricand o critica, dar sa fie de la persoana avizata. In rest…keep walk!! Viitorul suna bine…I hope so :). Voi ce mai faceti, ce mai ziceti?

puuupici :*

Ala bala…portocala

O lume nebuna

Viata e facuta din rau si bine. Sunt multe lucruri care ne dor. Sunt multe lucruri care ne macina pe interior si ramanem seci..mai ceva ca o mare care ramane fara apa. Uneori iti vine sa tipi, sa plangi…ai da orice numai sa scapi de cenusa aia din sufletul tau care te arde mai ceva ca lava unui vulcan un munte. Ma gandesc pentru ce suferim atat? Chipurile viata ar trebui sa fie pentru lucruri frumoase…dar nu e asa. Si de asta iti dai seama cand te loveste din plin veninul raului. Ma gandesc ca daca unii oameni nu se inteleg pe ei insisi, ce pretentie poti avea ca ei sa inteleaga pe alti. Cat poti lupta singur? Cat poti duce un joc de unul singur cand el e facut pentru 2? Sunt persoane care abandoneaza lupta inainte de a incepe. Noi femeile suntem slabe. Plangem, suferim, ne speriem, uneori suntem mai rationale decat trebuie dar incercam sa parem puternice. Incercam sa ducem un razboi cu noi insene pentru  a dovedi ca putem…ca suntem hotarate. Dar voi barbatii…cum sunteti?  Voua va e teama? Voi va plangeti vreodata? NUUU, o sa spuneti. Ei bine, ba da. O parte din voi sunt mult mai slabi decat noi. O parte din voi aveti acea tendinta de a spune nu la orice si de a prefera sa ramana totul asa cum este. Este ” o lume nebuna”. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni. Toti am luat-o razna in incercarea de a ce…? La ce bun sa despicam firu-n patru? La ce bun sa ne intoarcem mereu in trecut si sa scrijelam peste ranile vechi?Pana la urma nu inteleg…noi traim in trecut sau in prezent? Unde e acea putere de care ai nevoie? Unde e acea suflare care vine peste tine si te revigoreaza dandu-ti energie? Uneori ramai socat sa vezi ca omul de langa tine pleaca atunci cand ai mai mare nevoie de el. Pur si simplu…isi pune palma-n fund, isi baga picioarele si gata. Cred ca problemele sunt cel mai dur examen al maturitatii. O data ce esti in stare sa treci peste o problema fara sa-i ranesti pe cei din jur atunci te poti considera un om matur. Haideti sa vorbim putin despre casnicii. Ele sunt facute pentru a duce o viata in 2. Asta presupune sprijin din partea partenerului si la bine si la rau. Dar cum e cand cel de langa tine spune „iubitule/iubito, voi fi langa tine mereu…toata viata” dar la cel mai mic impas da bir cu fugitii aruncand cu reprosuri in altii. Bai ce sa zic….asa sustinere tot sa ai!! Sa fim lasi? Asa ne debarasam de probleme? Sa judecam pe altii? Asa ne hranim orgoliul? E foarte usor sa blamezi pe altii, sa cauti vinovati in toti si in toate dar foarte greu sa te descoperi pe tine…sa stati „la o masa” tu si defectele tale si sa zici ” bai nene asta sunt…asa ma cheama, nu sunt perfect, dar incerc sa ma schimb din mers”. Noi traim din prejudecati, din orgolii, din lupte prostesti intre firi de care suntem convinsi ca nu se aseamana. Cat de in urma a ramas toleranta, cat de in urma a ramas ratiunea, cat de in urma a ramas sufletul pur…cat de in urma am ramas noi!!!

O lume nebuna

Just…for fun

Cred că de-alungul timpului cu toţii am fost tentaţi să ne uităm la toate porcăriile. Dar  ideea este că noi creştem şi peste timp, când revedem toate acele idioţenii la care ne uitam când eram mici, murim de râs. Mă uitam zilele trecute pe youtube şi dădusem de nişte melodii penale după care eram moartă când eram mai puştoaică. Băi omule, m-a apucat un râs, nu-mi venea să cred că ascultam de`alde Andre, Genius şi alte trupe care erau atunci „pe val” :)))) . Mă atunci erau foarte mişto şi „cool” dar acum după atâţia ani , nu pot să mă abţin să nu spun că sunt mai mult decât hidoase şi claaaarr nu aş mai asculta aşa ceva. Am văzut că a început să se dezvolte foarte mult clubing-ul şi sincer mă bucur. Acum o să vorbesc si despre un alt gen de muzică despre care sunt mai mult ca singură, nu aveţi cea mai bună părere..Daaa!! Manelele :))))) . Şi să fie de la mine pentru voi o părere aşa….de la suflet la suflet..I-auzii :))) . Gata. Încerc să-mi revin. Mă nu am nimic cu manelele, spuneam şi într-un post anterior…fiecare ascultă ce vrea. Însă trebuie să recunoaştem că unele chiar sunt penale, cu un text mai mult decât facil ca nu cumva, nişte retarzi vai mama lor să nu înţeleagă ce vrea să spună Salam despre duşmanii lui şi cum nu calcă unu în urma sa. Băăi mă laşi!!! A-ţi văzut cum la o petrecere vrem nu vrem ne luăm toţi cu gloata şi merge şi o manea..”hai frate las-o-n pana mea că după o sticlă de vin merge!!!!”. Nu ascult manele…dar nici nu fac urât dacă la o petrecere  se bagă şi acest gen de muzica, până la urmă puii mei, nu ai cum sa dansezi pe Betowen şi Motzart. Acuma sunt manele şi manele…sunt alea ritmate, mişto care au feeling :))) şi alea lălăite de-ţi smulgi păru din cap când le auzi. AA, şi apropo de funny…frate nu am să înţeleg never martalogii ăştia cu tot felul de bolizi în care ascultă manelele la maxim. Băi să mor…mi-ar fi ruşine să merg cu un X5, Q7 sau ce mama măsii o mai fi şi să-l ascult pe Guţă coadă de maimuţă la maxim. Cam cât de tâmp trebuie să fii să faci aşa ceva? Jalnic. Şi când mă gândesc că specimenele astea vor să ne agaţe pe noi…pff. Clar, muzica ne reprezintă şi e o modalitate de a scoate în evidenţă ce simţim şi cum simţim . Acum lăsând la o parte manelele…fiecare gen de  muzică pe care îl acultăm coincide cu starea noastră. Nu trebuie neapărat să fii un EMO declarat ca să asculţi melodii lente. Mă enervau la maxim ăştia care făceau caterincă : „frate esti dement, asculţi Mariah Carey??”. Am un prieten foarte revoltat, care nu suportă house-ul sau minimal, cum naiba se numeste, pentru simplu fapt că toate melodiile sunt plagiate. Am incercat sa-i explic că mai sunt şi dj care îşi fac treaba bine şi care sunt originali iar părerea lui este parţial fondată. NU sunt o club-eriţă înrăită dar îmi place să mă zbânţui şi merg atunci când am timp. Vreau să pun o melodie super faină dar din pacate nu sunt la pc-ul meu şi ăsta cam face figuri. Oricum cred că o ştiţi dar e prea faină să nu o postez. O să încerc mai târziu, poate nu se mai înţeapă comp-ul :))). movee itt

http://www.youtube.com/watch?v=E2tMV96xULk

V-am pupic

Just…for fun

Mi-am revenit

Sunt foarte bucuroasa. Tocmai am fost anuntata ca am primit premiul „Bloggul de Aur” , ceea ce inseamna ca nu scriu chiar numai prostii :)))). Multumesc mult Anne(http://www.annein.blogspot.com/) si o sa te astept sa iti „ridici” si tu premiul 😀

album_pic_jpgpremio[2] Ofer si eu premiul mai departe la:

http://theodorabintu.wordpress.com

http://bloguluteo.wordpress.com

www.georgebalta.ro

www.neuronu.ro

http://www.annein.blogspot.com/

http://marcetzupa.blogspot.com/

http://rubikgirl.blogspot.com/

http://bebelushaoana.blogspot.com/

Mi-am revenit

Ne cunoaştem…şi nu prea

Nu am să înţeleg unii oameni niciodată. Deci jur, nu pot să-i înţeleg. Ce înţeleg ei prin respect? Cât de greu le-o fi să treacă pe lângă o persoană pe care o cunosc şi să spună:  „bună”,  ” ce faci”,  „du-te naibii” sau ce-or zice, numai să dea un semn şi să nu te facă să te simţi aiurea că a trecut la 2 milimetri de tine şi nu a schiţat nici măcar un gest cum că v-aţi cunoaşte. Da acum mă rog…poate există criterii de a socializa cu persoanele. Mă gândesc că nu poţi saluta aşa pe oricine. Adică, stai puţin, cine ţi-a zis că meriţi un bună dacă nu eşti fotomodel, sau nu ai 90-60-90? Beeii, tu crezi că salutul e aşa…pentru toţi muritorii? Nu tati, trebuie să munceşti din greu, trebuie să depui eforturi considerabile sau să araţi cel puţin ca Angelina Jolie să poţi primi un amărât de ” bună, ce faci?”. Nu ştiu cum sunt alţii dar nu aş putea niciodată să trec pe lângă o persoană pe care o cunosc şi să mă fac că plouă. Frate deci mi se pare penal, pueril, să ai sub ochii tăi o persoană, te uiţi la ea, se uită la tine, şi după ce vine să te tragă de mânecă să-i spui…” aa bună ce faci, dar unde ai fost, ai stat în faţă, parcă te-am văzut!!!”. Băăii eşti nebun, am stat la doi centimetri de tine, m-ai văzut, te-am văzut şi tu îmi spui…”aa parcă ai stat în faţă nu?” de parcă ne-ar fi despărţit kilometri. Câtă caterincă la unii. Probabil mama lor când erau mici le-a zis: ” Băi să nu cumva să saluţi (măcar din politeţe) un cunoscut peste care dai, că-ţi sparg faţa-n tine. Deci tu nu te bagi în seamă decât de la Angelina Jolie ( că exemplul ei îmi vine acuma) în sus , clar?”.  Mda…nasol. Mă întreb câtă lipsă de materie cenuşie trebuie să aibă unii ca să facă gesturi de`astea? Cât de infantil poţi să fii încât să-ţi triezi oamenii pe care îi saluţi, şi pe care îi cunoşti, după orice alt aspect mai puţin după cel mai important…să poţi schimba două vorbe cu ei, să fie agreabili, să fie pe aceeaşi lungime de undă cu tine şi să aibă ceva în acea cutie numită CRANIANĂ. Sincer, pe zi ce trece sunt tot mai mândră de mine. De ce? Pentru că observ că am crescut frumos, pentru că mai am acel lucru „fantastic” numit cei 7 ani de acasă şi pentru că din fericire, cu toate că mai rar,  mai dau peste oameni care nu judecă după aparenţe. Peste nişte oameni,  care ştiu să „citească” accolo „înăuntru” şi care nu le e ruşine atunci când te văd să te bată pe umăr şi să-ţi spună ” hey, ce faci, nu am mai vorbit de mult, care mai e  viaţa ta?”  Oki, gata cu „salutul”. Aseară am fost la stand-up. Pentru cei care nu ştiu ce-i ăla e o formă nouă de comedie, în care un tip(sau mai mulţi) are la dispoziţie o scenă, un microfon şi o „good joke” pentru a te face să răzi. În fine, a fost foarte mişto şi după, ca să să ne dregem, am băgat şi un karaoke ca la mama lui(adică nu eu, alţii deşi mult nu mi-a lipsit să mă bag) dar fiind mai modestă aşa din fire, nu am vrut să-i eclipsez pe ceilalţi. Ei şi uite aşa, ajunsei acasă la vreo două jumate după încă o noapte „nebună” care sper să se repete căt de curând. MUlţi au fost sceptici în privinţa stand-up-ului, majoritatea fiind obişnuiţi cu formă veche de comedie. Ce-mi place cel mai mult la el este că aici lucrurile se spun pe bune dar păcat că unele sfaturilor pe care le dau cei ce practică stand up (legat de fiţe, figuri şi aere) nu prea sunt aplicate de ei (sau mă rog, poate da, dar au „febleţile lor” cu care îşi mai permit un bună, o măslină, o atenţie). Acum, eu ce pot să vă spun? De fapt nu vă spun nimic, vă rog doar, să nu evitaţi niciodată să adresaţi un simplu ” bună, ce faci?” unei persoane pe care o cunoaşteţi şi mai ales dacă ştiţi că nu aveţi niciun motiv pentru care să nu faceţi acest lucru. Şi acum, că am rămas cu „sechele de aseară”, let`s dance everybody :)))))

pupici

Ne cunoaştem…şi nu prea

„Valoarea mea, valoarea mea”…

…Cam aşa ar suna un text manelistic, scos pe gura de un cocalar pentru care banii sunt ZEUL FERICIRII. Mă acuma las-o naibii, dacă vezi că nimeni nu te bagă în seamă ( nu de alta dar ei este invidioşi pe tine) :))))) chiar trebuie să-ţi strigi tu în gura mare valoarea şi farmecul tău inestimabil de conducător de X5 şi Q7? Chiar trebuie să atragi tu atenţia că stai pe un munte de bani şi să fii extravagant  de la Pământ până la Cer şi inapoi? Sincer, nu am nimic cu cei care au bani, din contră, pe unii chiar îi apreciez, în schimb mă calcă pe nervi acea categorie care au uitat de unde au plecat şi că atunci când erau mici mâncau soia de-şi rupeau gâtul iar acum când s-au văzut cu un Maserati deja lumea e prea „mică” pentru ei. Mă, acum trebuie să fii ipocrit să spui că banii nu sunt importanţi!!! Aud tot timpul replicile alea cretine ” că banii nu aduc fericirea”  sau  ” banii sunt ochiul dracului” dar e timpul să nu ne mai ascundem după deget şi să recunoaştem că avem nevoie de bani. Că uneori existenţa acestora esste amestecată cu prostia, prostul gust şi mârlănia este partea a doua. Mă tot uit la persoane cu notorietate care ne dau lecţii de moralitate şi care spun că banii nu sunt importanţi că sufletul contează şi calitatea ta umană. Corect!! Cât se poate de adevărat! Însă noi aici nu vorbim de banii ca obsesie!! E vorba de bani ca modalitate vitală de a trăi şi de a-ţi asigura un trai decent. Îmi dau seama că oamenii aceia care mor prin spitale din cauza lipsei de medicamente sau că nu au ce să bage doctorilor în buzunar, se gândesc : „ai mă dă-i naibii de bani, cine are nevoie de ei? ce dacă am 20 de ani şi mor că nu am bani să dau doctoruluii să mă opereze!!”. Când vorbesc de bani mă găndesc la „onestitatea” domnilor politicieni care văzând cât de „înfloritoare” e ţara noastră s-au gândit că „truda” lor de zi-noapte merită o mărire de salariu, dar mai cu uşile inchise aşa, că „şi-au luat” prea puţin şi nu vorr să se facă de râs :)))). Ei sunt mai pudici aşa de fel şi nu-şi permit să bage prea mult mâna în buzunarele noastre. Ei şi atunci mă întreb : ” Băăii valorosule, care eşti tu valoros, care-i mă valoarea ta???? Vila din Pipera? Lamborghini luat in leasing pentru care nu ai bani să plăteşti ratele că tre` să fii ” jmecher” în Bamboo? Piţipoanca pe care îţi cheltui toate cardurile?” Atunci mersi!!!! Prefer să fiu mai o „nonvaloare” aşa, dar care să aibă simţul măsurii şi care să ştie unde să se oprească. Hai să ne împărţim lumea : tu rămâi cu X5- ul iar eu rămân cu fericirea de a trăi frumos, rămâi tu cu blocul pe care îl ai iar eu rămân cu cei la care ţin şi care îmi sunt alături, rămâi tu cu valorea ta dar eu râmân cu ceea ce este mai important…lumina unui suflet care ştie să preţuiască ceea ce are în jur 😉 .  „Cam puţin”!!, o să zici!! Dar crede-mă valorile noastre nu se compară!! Şi stii de ce? Pentru că a ta e una aparentă, este una trecătoare, lipsită de fond. Da` acuma na…nu toţi putem fi atât de „bazaţi”. NU toţi reuşim să fim atât de limitaţi!! NU toţi pot fi aşa…ca tine…ADEVĂRAŢI. Ei dar acum vine partea cea mai interesantă. NIci tu nu poţi fi ca noi ceilalalţi. MOtivul? Pentru că nu ai neuroni, pentru că nu eşti la fel de Tu ca noi aştia…muritorii şi pentru că pentru tine a avea naturaleţe, maturitate şi principii devine o provocare. „Valoarea ta…valoaraea ta..” oare ştii ce poţi să faci cu ea :)))) ??

„Valoarea mea, valoarea mea”…