Anatomie sentimentală

Mi-am spânzurat inima!

De ţurţurii de gheaţă  din pleoapele mele,

Din ea, curg ca nişte râme, ventricolul stâng şi cel drept,

Se caută în beznă, visând să se mângâie pentru ultima oară.

Nici atriile nu-şi mai fac serenade pline de amor penibil!

Doar plâng, suspină şi îşi şterg  lacrimile

Cu şervetul din picinginea ochilor mei

Săraca inimă…

A fost prinsă cum se zbătea,

Cu viteză peste limita legală

Iar acum drept amendă,

Ţine regim sentimental!

Anatomie sentimentală

credinta

Te-ai gândit vreodată,

că vrând să-mi fac o credinţă din tine,

Voi devenii atee?

Iartă-mă ca nu m-am închinat ţie,

Dar sufletul meu nu face mătănii

în faţa unuia în care nu crede!

Nu ai apucat să mă sfinţeşti,

cu veşminte de nopţi cu soare!

şi nici nu mi-ai dat aghiazma timpului stătut!

Dar m-am mărturist acum de bună voie,

Iar împărtaşania…

Pregăteşte-o din vinul zilelor în care nu-ţi ajungeam…

Şi din pâinea orelor care treceau aşteptându-mă!

credinta

Alta

Mă termin cu rădăcini de „aş fi vrut”…

Înlănţui într-un şirag uman  mai multe de-al-de mine

Să o aleg pe cea mai potrivită…

Prin mine aleargă aceleasi globule roşii screlozate,

Acelasi  sânge de metil cum ar spune unii…

Am spiritul gripat,

În căutare de antibiotice!

Am să  folosesc şi pentru organism un anticearcăn!

Să dea bine la radiografia aceluiaşi ego…

Alta

Cenusa

Am băut demult cenuşa zâmbetului!

Mi-au transpirat amigdalele strigând în zadar!

Mi s-au scuturat neuronii de bruma înverşunării!

Negaţia a devenit briceagul ce sfârtecă sufletul ponosit…

Ce sunt visele?

Zdrenţe, aruncate la gunoi, ce împrăştie parfum de ruină!

Beau sarea din ochi înghiţind hapsân,

Roagă-te suflete drag!

Pentru un parastas demn de firea ta,

Cu fanfară din urletele sălbatice ale clipelor bolnave.

Strigă-ţi moartea…cu sunete înghipsate în veşmântul stridenţei!

Zbiară suflete!

Până îţi răguşesc corzile!

Iar dacă te aude cineva…

Îţi las pe-un bilet de cenuşă adresa mea!

Cenusa

Hotelul din mine

Plangi in mine…

Lasa oasele mele sa-ti fie adapostul din seara asta

Asculta ligamentele mele cum sfaraie pe melodia mea preferata

Uita-te la rotule cat de lin danseaza

Priveste tesuturile cum se manjesc cu tine

Iti sunt de ajuns?

Esti intoxicat cu mine?

Cum face vocalize carnea….

Canta pe note stiute doar de noi…

Hotelul din mine

Pasi

Strig in gand….” mai existi?”

Trec pe langa o masina si privind in geam, se desprinde o alta din mine

Merge cu viteza, grabita, descantata de blestemul „de a fi ”

Cand eram mica uram povestile…

Erau o modalitate prea ieftina de a visa!!!

Stiam ca Ileana Cosanzeana cand va creste va avea o tigara in mana in loc de bagheta magica

Iar Fat-frumos in locul apei moarte si celei vii, va umbla dupa seringi nefolosite

Inca nu s-a inventat un atelier de croitorie pentru sufletul meu….

Asa ca il voi carpi in continuare cu resturi de amagire si venin!!

Nu visez!!!

Uneori visele sunt prea reale!!!!!

Doar patinez pe o gheata subtire de karma…

Pasi

Imbibata

Muguri de tremur infloresc in mine dar intr-o primavara neagra,

Cu scaieti  si iarba uscata in loc de toporasi si ghiocei,

Pamantul se hraneste cu ramasitele mele in loc sa bea apa zapazii curate

Natura plange cu lacrimi uscate si inflacarate in loc sa-si ia chipul diafan si pur

Totul e murdar…Inclusiv eu ma simt imbacsita

Am incercat sa ma spal cu detergentul uitarii dar au ramas pete

Sunt prea imbibata…

Imbibata