Mi-am spânzurat inima!
De ţurţurii de gheaţă din pleoapele mele,
Din ea, curg ca nişte râme, ventricolul stâng şi cel drept,
Se caută în beznă, visând să se mângâie pentru ultima oară.
Nici atriile nu-şi mai fac serenade pline de amor penibil!
Doar plâng, suspină şi îşi şterg lacrimile
Cu şervetul din picinginea ochilor mei
Săraca inimă…
A fost prinsă cum se zbătea,
Cu viteză peste limita legală
Iar acum drept amendă,
Ţine regim sentimental!
Te-ai gândit vreodată,
că vrând să-mi fac o credinţă din tine,
Voi devenii atee?
Iartă-mă ca nu m-am închinat ţie,
Dar sufletul meu nu face mătănii
în faţa unuia în care nu crede!
Nu ai apucat să mă sfinţeşti,
cu veşminte de nopţi cu soare!
şi nici nu mi-ai dat aghiazma timpului stătut!
Dar m-am mărturist acum de bună voie,
Iar împărtaşania…
Pregăteşte-o din vinul zilelor în care nu-ţi ajungeam…
Şi din pâinea orelor care treceau aşteptându-mă!
Mă termin cu rădăcini de „aş fi vrut”…
Înlănţui într-un şirag uman mai multe de-al-de mine
Să o aleg pe cea mai potrivită…
Prin mine aleargă aceleasi globule roşii screlozate,
Acelasi sânge de metil cum ar spune unii…
Am spiritul gripat,
În căutare de antibiotice!
Am să folosesc şi pentru organism un anticearcăn!
Să dea bine la radiografia aceluiaşi ego…
Am băut demult cenuşa zâmbetului!
Mi-au transpirat amigdalele strigând în zadar!
Mi s-au scuturat neuronii de bruma înverşunării!
Negaţia a devenit briceagul ce sfârtecă sufletul ponosit…
Ce sunt visele?
Zdrenţe, aruncate la gunoi, ce împrăştie parfum de ruină!
Beau sarea din ochi înghiţind hapsân,
Roagă-te suflete drag!
Pentru un parastas demn de firea ta,
Cu fanfară din urletele sălbatice ale clipelor bolnave.
Strigă-ţi moartea…cu sunete înghipsate în veşmântul stridenţei!
Zbiară suflete!
Până îţi răguşesc corzile!
Iar dacă te aude cineva…
Îţi las pe-un bilet de cenuşă adresa mea!
Plangi in mine…
Lasa oasele mele sa-ti fie adapostul din seara asta
Asculta ligamentele mele cum sfaraie pe melodia mea preferata
Uita-te la rotule cat de lin danseaza
Priveste tesuturile cum se manjesc cu tine
Iti sunt de ajuns?
Esti intoxicat cu mine?
Cum face vocalize carnea….
Canta pe note stiute doar de noi…
Strig in gand….” mai existi?”
Trec pe langa o masina si privind in geam, se desprinde o alta din mine
Merge cu viteza, grabita, descantata de blestemul „de a fi ”
Cand eram mica uram povestile…
Erau o modalitate prea ieftina de a visa!!!
Stiam ca Ileana Cosanzeana cand va creste va avea o tigara in mana in loc de bagheta magica
Iar Fat-frumos in locul apei moarte si celei vii, va umbla dupa seringi nefolosite
Inca nu s-a inventat un atelier de croitorie pentru sufletul meu….
Asa ca il voi carpi in continuare cu resturi de amagire si venin!!
Nu visez!!!
Uneori visele sunt prea reale!!!!!
Doar patinez pe o gheata subtire de karma…
Muguri de tremur infloresc in mine dar intr-o primavara neagra,
Cu scaieti si iarba uscata in loc de toporasi si ghiocei,
Pamantul se hraneste cu ramasitele mele in loc sa bea apa zapazii curate
Natura plange cu lacrimi uscate si inflacarate in loc sa-si ia chipul diafan si pur
Totul e murdar…Inclusiv eu ma simt imbacsita
Am incercat sa ma spal cu detergentul uitarii dar au ramas pete
Sunt prea imbibata…
Dau cu matura peste praful fiintei mele…
Tot ce sunt eu exista in particulele de virusuri aciuate in fiecare colt al casei!!
Ma imprastie fiecare adiere a prezentului….
M-am ales cu un zambet ironic in coltul gurii si mi-am zis:
” viata e plina de mine „,
Sunt cumulata in zilele astea!!
Adunata centimetru cu centimetru intr-un lighean mare cu lumina si intuneric…
Ăsta de se numeste…imi scapa numele acum…
Da-mi voie sa fiu profunda si sa-ti zic ca nu-mi pasa…
Imi rezerv dreptul asta…
Ultima oara mi-ai spus ca inca de la nastare, port stampila ofensei adusa tie
Sistemul tau eronat a fost dat peste cap de spiritul meu nociv
Imprejurul scandeaza erorile tale
Azi mi-e lene sa fiu echilibrata si las expresiile sa huiduie in locul meu
Ma dezbrac de conotatii si le dau voie sa se deztrabaleze dupa bunul plac
Asa ca daca vor fi necuviincioase nu e vina mea
Usa tipa, peretii vor sa o ia la goana, televizorul s-a dereglat
Cata influenta asupra decorului ai…
Asta e razbunarea pentru esecul cu mine?
Consoleza-te cu urma mea…
Ca tot vrei dovezi de iubire!!
Iti las macar forma talpilor mele in praful de pe parchet
Mi-ai zis sa tac si am vorbit mai tare…
Am aruncat in tine cu petale de ore tarzii!!
Ti-am insurubat in creier cuiul desertaciunii
Caci merreu imi reprosai ca te-am lasat sec.
Vrei un bilet de adio?
Scriu urat!!!
Un sarut de ramas bun?
Mi se ia rujul!!
Asculta pentru ultima oara tocurile mele!!!!
Vei dansa pe amintirea melodiei lor in fiecare zi.
Si apropo…In sufletul meu nu ai cum sa mai intri…
I-am schimbat yala…
Si nu cred ca ai vrea sa fii judecat pentru violare de domiciliu!!
just a word... just a blog 