Fertilitate

Aberant

Cum ai impresia

Câteodată

Că  cimentul poate fi mai roditor.

Din asfalt

Pot crește cucuie

Care odată tratate

Se transformă-n operații estetice,

Iar compresele

Pe care nu ți le-au pus alții

Nu mai devin nevoi

Ci simple faceri de bine.

Vin momente

În care fierbințeala

Trotuarului

Ți-e mai prietenă

Si parcă  îti mângâie

Obrajii

Cu o sinceritate rar întâlnită.

Când stai lipit

De solul scorojit

Îti dai seama

Că biped

Chiar e o stare.

Pe care unii

Ar spune

Că ai nevoie de mult alcool

S-o întreții.

Te uiți la ei

De jos în sus

Într-un ochi

(Cel cu zgancă).

E vorba despre cel sanitar,

Desigur

Pentru că e cimentul tău,

Ai luptat pentru el

Și nu-l terfelești.

Doar ai impresia.

Fertilitate

Mă doare, nu te doare

Mă  doare până-n fauna

Din Africa

Că tu nu mă știi,

Și vezi prea bine

Că nu e așa aproape.

Și poate nici n-ai să mă știi vreodată,

Fiind comod

Că te știu eu.

Mână cu mână,

Picior cu picior,

Rânjet cu rânjet.

Nu vobesc urât,

Așa zâmbești tu în colțul gurii.

Mă doare până-n strigătul fioros

Al leului,

Care așa mare cum e,

Nici el n-a mai avut gât

Să mi te țipe.

Mi-a ajuns

Până-n înălțimea girafei

Să stau s-aștept după tine

Când tu poate ai jungla ta,

Cu felinele tale…

Dar nu-i nimic,

O să-mi treacă.

Când voi fi

Pe faleza ce miroase a nămol

Și-atunci o să-mi dau seama

Că nu e cel mai exotic peisaj,

Dar tot o să mă doară.

Mă doare, nu te doare

Să respectăm noroiul

Atâta murdărie

Te cocoșează uneori.

Noroiul e o artă domnule

Și ca orice artă

Trebuie respectat.

Trebuie întreținut,

Necesită cultivat.

Noroiul,

E  ca un tratament

Pentru toate temerile,

Intri până la genunchi

Și îți trece.

Dieta cu noroi,

E ca genoflexiunea dimineața.

Te ține viu,

Îți dă vigoare,

Chiar dacă seara,

După draperii,

Nu vede nimeni osteneala.

Noroiul nu stă sub roțile mașinilor,

Nu nu.

Nu stă sub tălpile pantofilor scumpi.

El se-ascunde în tipare,

Se pitește undeva pe vârful limbii.

E doar o repetiție

Pentru când începe

Adevărata viață.

Să respectăm noroiul

Vremea

Am toate prognozele la dispoziție

Să fiu nenorocită,

Bună.

Obedientă,

Lipsită,

Prezentă.

Am toate căldurile

Să fiu seacă,

Toate aluaturile

Să cresc.

Mi-au dat  esențe

Să fiu aromată,

Când credeam

Că-s un miros fad.

Mi-au făcut din freamăt

Briză

Și-am intrat

Tupeistă pe sub uși.

Am trântit geamuri

La rând

Ca o furtună

În pahare.

Lovită  de vreo lapoviță

N-ar mai conta cum mă cheamă,

Oricum

M-ar  confunda sistematic.

Dar vă zic …

N-ai cum să mă lași

Încalțată

În totoși

Și să mă găsești

În rochie de seară.

Vremea

Meniu

Cerule,

Tu dacă m-auzi

Nu fă din mine adunătură.

Și pune-mi capac

Să fierb cum trebuie,

Că poate încă nu m-am frăgezit.

Condimentează-mă

Cu praf de stele,

Am rămas pe jumate

Nemâncată.

S-au săturat

Sau nu știu cum să mă consume.

Fă-mă desert,

Fel principal

Pot să fiu

Rose-ul de sfârșit.

Numai nu mă lăsa

Fărâmitură,

Ce rămâne-n gât.

Pot să fiu de post,

Pe cuvânt că nu mă supăr,

Atât timp cât îi hrănesc,

Și îi las și suplii.

Cerule,

Pune-mă-n oale cu răbdare,

Și nu-mi da gust de afumat,

Ori lasa-mă crudă,

Piele de vânat.

Meniu

Nici măcar nu pot să-ti zic dragă (karmă)

Pentru a nu știu câta oară

Ne-am pus față în față.

Și ne-am despărțit la fel.

Știam că-mi vei închide ușa-n nas

Când aveam să vin altă dată la tine,

Pentru că am făcut de-al naibii

Încercând să-ți explic :

Noi chiar nu mai avem nicio șansă.

Nu vrei să știi cât mă abțin,

Cât rabd,

Cât înnoptez,

Cât de gălăgios tac.

Și sper să faci vreun infarct vreodată,

Așa cum am făcut eu de atâtea ori.

Sper să ajungi plină de vânătăi,

Ca în halul în care m-ai lăsat tu pe mine.

Și nu te blestem,

Dar să pierzi măcar o dată ceva,

Așa cum am rămas eu

Săracă,

Așteptând.

Pentru a nu stiu câta oară,

Respir greu.

Simt cum îmi bubuie venele.

Și dacă te-aș avea în față

Jur că te-aș părui.

Te-aș plimba de creștetul capului

Înainte și înapoi,

Cum ai făcut-o tu cu mine

Neîncetat.

Stii ce?

Habar n-am dacă ești blondă,

Brunetă, șatenă,

Dacă bei lapte, mojito,

Sau gin,

Dacă ești vreo cultă sau manelistă.

Însă îmi pot da seama,

Că ceva necurat cu tine e.

Și dacă aflu…

N-apuci să mai trăiești versurile astea,

Karma…

Că nici măcar nu pot să-ți zic dragă.

Nici măcar nu pot să-ti zic dragă (karmă)

Am acoperiș am și tablă

Dar înăuntru îmi băltesc oasele.

Picură din toate părtile,

Ca la un cămin de nefamiliști.

E lună plină afară

Și au început să mișune,

Iar.

Toate.

Am acoperiș, am și tablă

Dar sunt mai a străzii ca oricând,

Acolo unde mi-am cuibărit,

În pantofi rufănoși seninătatea.

Am pereți, am și var,

Da-i curent în toate colțurile.

Și acolo,

În ADĂPOST

Mai fac scurtcircuite

Mai produc o flamă,

Se mai ruginesc  plânsuri,

Zâmbete,

Capuri de pereți.

Am acoperiș am si tablă,

Da` pe mine cine/ce m-acoperă?

Am acoperiș am și tablă