iese din mine ziua de mâine
aşa cum sparge puiul
coaja de ou.
muzica negrilor
e balansul dintre ce-am fost
şi ce sunt.
cine are nevoie de rapoarte?
cui ii trebuie proporţii…
totul in jur
e metafora unui claxon,
unui OM,
unui geam spart în care îşi fac incizie
versurile.
cui scriu?
dacă toţi citesc în ochi?
cui citesc
dacă toţi au învăţat
să pipăie carnea?
eu şi cu un solist –
ne pimbăm prin parc…
el cânta la vioara
eu la foaia din faţă.
unu`, altu`
pe stradă
se întâlnesc să schimbe principii
despre inimile arzătoare,
ideolgii despre
stânga sau dreapta fericirii.
unu`, altu`
schimbă impresii
dacă vor castiga la 6/49
nu bani
ci ochelari 3d.
las-o asa…
strada e tot un fel de „avatar’
dar fără păduri suspendate.
mi-am irosit
puţin
din timpul meu
să vorbesc…
unele voci spuneau nimic,
dar mi-au aratat totul
altele gâfuiau…
nu dau sfaturi de sezon,
însă vara asta
să ne invelim conştiinţa
în prosoape
sau să-i dam bere rece cu pipeta.
mă gândesc însă ca ar funcţiona
mult mai bine la insolaţie?
nu ar putea s-o zică nimeni mai bine
decât…
eu, tu, şi restul lumii
s-au scurs rândurile,
s-au topit vorbele!
câte fire de păr am in cap
şi câte de-alde „poftim?”
e un spectacol întreg…
dar in propria-mi regie.
fără plecăciuni…
îmi sunt de-ajuns
genuchii peste genunchi
ai doamnelor în rochii de saten!
hai…nicio grijă
finalul nu doare!
e doar ciobul
în care
trebuie să ai grija
să nu te tai!
Am vazut ieri un film foarte tare ‘love happens” iar inceputul era ceva de genu:
„Unoeri, in ciudata a multor eforturi ale tale, viata iti ofera lamai. In acest caz ai 2 optiuni prietene…ori te incrunti ori iti faci o limomanada”
Superb…so, sa vina lamaile, sa curga limonada (daca e bagam si putin gin in ea) :)))))))))) . Hai sa fie de la mine o melodie pentru voi si sa aveti o saptamana excelenta. pupici!!
tai,
şterg,
fără cuţit,
fără radieră.
nu sun la 112,
nu am de gând
să bag 2 degete in priză
pentru a mă resuscita.
de ce să astept?
pentru ce?
pentru cine?
zero …
doar o adunătură
de sunete
şi atât.
el nu se umple
e doar barat!
am tras perdelele…
am închis geamurile,
afară miroase
a carne vorbitoare!
Cat de bine si sanatos este sa te exteriorizezi in fata altora? Cat de bine este sa-ti pui sentimentele pe tava cand stii bine ca traiesti intr-o lume in care „nimeni nu te asculta, nimeni nu te vede, nimeni nu te crede, esti un oarecare”, vorba lui guess who? Usor usor invat sa nu ma mai lamentez desi uneori am impresia ca-mi explodeaza inima. Nu inteleg multe lucruri, de fapt nu ca nu le inteleg, nu le vad logica. Ascult si ma crucesc, cand vad in ce hal gandesc unii. Spre deosebire de altii, eu nu am abordat tema superficialitatii de amoru` artei sau pentru ca e cool sa vorbesti despre asta. Multi vorbesc despre politica, motiune, arta, muzica etc, insa putini simt ceea ce spun, ceea ce zic, putini sunt convinsi de gandirea lor pentru ca a devenit mecanica si nu mai trece prin filtrul emotional. Nu mi-e rusine sa recunosc ca mai sunt fraiere ca mine care plang cand vad un copil super slab pe strada si vai mama lui, pentru ca nu are ce sa manance, inca mai plang cand vad un batran cu ochii rosii de lacrimi stand cu mana intinsa si altele. Departe de a fi patetica….da! Ma misca lucrurile astea, pentru ca nu pot trece peste ele. Poate e rau…poate e bine. NU stiu! Cert e ca unii au o gandire atat de „de suprafata” incat nu vad ca am crescut, ca m-am maturizat si nu mai sunt deloc „aia mica”. Da, de vreo 4 ani sunt majora si incerc sa demonstrez asta prin gandirea mea, prin comportamentul meu si prin atitudinea fata de ce-i in jurul meu! Am fost pusa intre situatia de a ajunge la spital pentru ca ma consum pentru tot si relax-ul total fata de orice. Evident n-am putut! Asta e! Nu pot fi ipocrita…nu pot pastra niste aparente care dor si apasa mai mult decat o macara! NU sunt lacrimogena, nu vreau sa starnesc rauri de plans..,nu asta e scopul! Pana la urma incerc sa aflu cat de bine e sa te dschizi in fata oamenilor? Cata incredere mai poti avea in ei in momentul in care vor sa scape de tine si iti arunca in fata niste motive de toata jena doar ca sa se scoata?Ideea e sa ne interiorizan si sa purtam niste masti doar de dragul aparentelor sau sa fim noi insine chiar daca unii accepta sau nu? Eu una am obosit sa demonstrez, am obosit sa arat si am obosit sa ofer. Simplu!! Astept si parerile voastre in legatura cu tema deschisa.
pupici!!
strigă cine vrea!
aude cine poate!
destinul ne e tiparit
în căni pline
de cerneală
roşie…
priveşte cine poate!
se întoarce cine vrea!
axul inimii pendulează
între natura moartă
şi omul viu,
dar
care zace plin de îndoieli
langă ghena de peste drum
unde şi-a aruncat
norocul.
„hai sănătate”!
zbuciumul a devenit tradiţie,
aerul poluat de isterie e noul val,
iar pavajul din minţi sacrificate
călcat de tălpi prea groase.
trebuie să fii shakespeare
să te intrebi
” a fi sau a nu fi”?
just a word... just a blog 