şi

toarnă-mi-te în sâni.
şi de acolo pleacă spre stomac
coapse şi gambe.
toarnă-mi-te în tot corpul.
singura durere
pe care o suport.
când nu mai eşti de ajuns
o să mi te torn
direct în călcâi.
şi aşa ne creştem unul pe altul.

Anunțuri
şi

mai am 37% din mine

mai am 37% din mine

şi atunci
când ceva îmi lipseşte
încep să-mi sticlească ochii
puternic.
îmi sticlesc ochii.

în doi ochi albaştri adun tot.
şi-apoi împrăstii pe străzi.
împrăştii sticlă mată,
ca oamenii să nu cadă.

mai am 37 % din mine.
mată.
sunt un fel de vitraliu.
pentru că mie când îmi lipseşte
ceva
îmi sticlesc ochii.
şi mănânc bomboane de ciocolată.

mă adun de pe unde pot,
ca să mă dau cum apuc.

mai am 37% din mine

în iad e cald şi bine uneori

iadul e dulce uneori,

exact ca o ciocolată

cu mentă.

în iad e cald şi bine

uneori.

exact ca în fecioarele

care-şi aşteptă ursitul,

ca apoi să zică

„ce proastă, ce-am pierdut”.

în iad e cald şi bine uneori

şi alteori când păcatele

sunt prea multe şi prea grele

poate puțin umed,

exact ca nasul unui caine

în iadul pe care-l văd eu

poti patina gol

cu câți kilometri vrei tu.

aici ai voie să te simți infinit.

iadul e dulce uneori,

iar la intrare sunt nişte coji

de portocale.

sanchi. afrodisiac…

nu miroase a smoală.

clasic.

aici fiecare vine şi pleacă.

un fel de all inclusive.

la ieşire te aşteaptă cineva

cu ceva bucăți de carne reparată.

asta ca să ştii că pe pământ

se poate mai rău.

în iad poate fi cald şi bine,

chiar dacă  nu miroase

tot timpul

a ghimbir şi scortişoară.

sanchi. afrodisiace.

în iadul pe care-l imaginez eu

nu există gemete.

cel mult şoapte,

care-ți zbârlesc pielea.

la fel ca melodiile alea

pe care le asculți pe pământ

cand te îmbeți şi plângi.

locul în care frigul şi căldura

sunt totuna.

locul în care nimeni n-are nicio

senzație

şi toți trăiesc la întâmplare,

laolaltă.

ceea ce păcatul uneşte

să nu dezbine nimeni.

în iad e cald şi bine uneori.

nu. nu se face nimeni scrum.

în iad e cald şi bine uneori

v-anunț când încep

o să fac o poezie…
o să fac o poezie
şi o să-mi las sufletul
să urle.
exact ca într- o pădure
unde s-ar speria de propriul ecou.

o să fac o poezie
şi o să şterg cuvinte
şi apoi o să le rescriu
şi iar o să şterg,
ca şi cum ai hrăni
un porumbel
fărâmitură cu fărâmitură.
o să fac o poezie despre
Gol,
despre cum îl visam
când eram mică
şi mă ghemuiam,
ca să mă pot trezi din el.

o să scriu despre oglinzi,
despre oameni care mă arată
altfel de la un an la altul.

o să scriu despre mama,
care are aceleaşi mâini
subțiri şi albe
şi care mă obligă să mănânc ciorbă.

o să scriu despre nesomn.

o să fac o poezie.
despre orice la un loc.
exact ca un glob pământesc.

o poezie,
care atunci când o citeşti
iți lasă-n gură
gust de sare de mare.
o să scriu…
în cuvinte care
nu se pot citi în gând,
ci doar plimbându-te
prin cameră
dintr -un colț într-altul.
o să fac o poezie
ca şi cum aş ține în mână
un cărbune încins.

v-anunț când o încep.

v-anunț când încep

la mine pe stradă e crescătorie de inimi

la mine pe stradă
e crescătorie de inimi
din băltoace uscate,
din nisip

când lumea intră
pe Vasile Burlă
se pune în genunchi
şi începe să pupe fiecare inimă
ca un ritual.
de obicei se întamplă
seara după 19
şi dimineața înainte de 7
când e ceață şi nu poți fi văzut
pentru că e ruşinos
e murdar

la mine pe stradă e crescătorie
de inimi
iar eu le-am pupat
chiar în miezul zilei
la 12
când e soarele mai puternic

la mine pe stradă
e crescătorie de inimi
că mi-e şi frică
să mai calc asfaltul.
şi arunc cu busuioc
să dispară una câte una

a doua zi sunt de două ori
mai multe
şi încep din nou
să le pup în miez de zi
la 12.
pentru că ştiu că le este frică
de soare
şi se ascund în hârtopi.

la mine pe stradă e crescătorie de inimi

prima oară

prima oară m-am apucat
de fumat în clasa a 12-a.
de fericire că luasem 9 in teză la română.

am început să scriu poezie
prima dată
într-o noapte.
îmi aduc aminte şi acum…
se numea …
da…atât de bună a fost

pentru prima oară mi s-a spus ca sunt urăta
când aveam 16 ani
( să nu fiți ipocrite, toate am trecut prin asta)

prima oară cand m-am îndrăgostit
eu n-am avut fluturi în stomac,
pe atunci mă gândeam
că-i omor
acolo înauntru ,
aşa că am simțit doar un gol
mă rog, apoi am crescut
şi nici măcar golul n-a mai existat,
doar l-am umplut cu
„bine, hai, ne mai vedem”.

prima oară când am avut păpuşi,
în loc să la fac haine,
le-am rupt
capetele, mâinile şi picioarele
şi am strâmbat din nas
aşa cum am strâmbat
la prima portocală acră pe care
am mâncat-o

pentru prima şi ultima oară
l-am făcut pe taică-miu
bulangiu
când aveam 4 ani
(glume de prieteni de familie care-si bat joc de copii)

prima oară