Restul e zgomot de fundal

E sunetul tău persistent,

E mișcarea ta îmbibată în “know how”.

Și sunt sforțările tale,

Trase după fiecare colț,

E-o siluetă pe care ai pus-o paravan,

O agonie ce ai fidelizat-o

Pas cu pas.

E o gălăgie a ta,

Ce-ai aruncat-o în fiecare liniște a mea

Îmi scrâșnesc degetele dupa tine!

A venit din nou sezonul în care tu stai arici.

Sunetul tău persistent…

Restul,

E zgomot de fundal.

Anunțuri
Restul e zgomot de fundal

La persoana I

Câte acatiste se dau pentru nefericirea noastră. Câte pomelnice pentru minusurile ființelor păcătoase, care nu știu, nu văd, nu ascultă, nu vin… nu se duc.O Doamne! Și câte altare pline de lumânări pentru neîmplinirile noastre, pentru dorurile crunte, care ne trezesc în  miez de noapte, cu bubuituri mai ceva ca ale celor ce vin cu uratul. Cât soare, Doamne, care a văzut doar pe jumătate. Câte străzi Doamne, care au fost călcate doar pe-o parte. Câte frunze care au căzut doar în partea stângă.Și câte fântâni Doamne au văzut doar o față, câți oftalmologi au controlat o singură pereche de ochi.

Covoare, mii, atinse doar de 10 degete…Câte respirații care se căutau Doamne! Câtă ploaie urâtă, care voia să fie mai frumoasă între două chipuri.Fire de păr, mii, sute de mii de fire de păr, care au rămas intacte, la fel de șatene,  la fel de castanii.Umeri goi, care au strigat. Geamuri rămase nemâzgâlite, în autobuze vechi, cu miros persistent de motorină.

Doamne!  A ce mai miroase iubirea?

Câtă ceață a râmas cu o pătrundere. Cât vânt a bătut pe o glugă. Câtă muzică Doamne a cântat pentru un substantiv la persoana I.Oglinzi aburite, care au rămas așa. Să nu mai vadă. Păsări care s-au găinățat sfidător pe mașini. Au spus că oamenii sunt prea goi să-i murdărească.

Doamne! A ce mai miroase iubirea?

Câte cafenele au rămas liniștite, fără cearta notei de plată.Cât popocorn. Doamne, cât popcorn a rămas nemâncat în sălile de cinema.Și stații.  Stații de tramvai care urlă.Câtă vedere a rămas fără ochelari, ca să fie totul mai clar. Câtă lenjerie de 2 persoane a rămas nevândută în supermarketuri.

În altarul tău Doamne s-au spus rugăciuni. S-au cântat așteptările.Și câte spovedanii au rămas parțiale. Câte zâmbete aruncate în gol.Câte meniuri mici Doamne, pentru că alea mari nu puteau fi mâncate de unul singur.Câte filme s-au văzut cu final deschis.Câte fâstâciri își așteaptă rândul, plictisite si nervoase.Și călcăturile pe degete Doamne, ale stângacilor în dans?

Doamne! A ce mai miroase iubirea?

La persoana I

Început de calviție

Uite așa încep să devin cheală!

Să nu pot să-mi mai fac un coc

Din tot ce mă poate ajuta să respir,

Din tot ce mă  poate ajuta să

Devin un Superman

Fără chiloți,

De parcă așa

Pot  fi mai

Cu moț.

O să ajung să-mi lustruiesc

Capodoperele interioare

Cu un prosop scămoșat,

Măcar în felul ăsta

simt și altfel de urme .

O să-mi las palmele chele

Să mature tot.

O să-mi las bărbia cheală să

Să se încrunte când are chef

Fără să țină cont de complezențe.

Am un început de calviție

Și-mi cade răbdarea fir cu fir.

Mi se rup vârfurile

Puterii .

Rămân cheală

Cu fiecare fiecare ieșire pe ușă,

Cu fiecare intrare pe poartă.

Încep să chelesc cu fiecare zi,

Cu fiecare chiștoc

Si mă gandesc

Daca puțin zahăr pudră

Aruncat în calviția asta

O să mă facă să par o dubioasa.

Început de calviție

Tenis de masă

Oare și ție ți-e inima ping-pong

De zici că are ADHD?

Dar miocardul?

Așa-i că-l ai pe repeat?

Mai ceva ca o melodie stresantă

pe care o înveți  fără să vrei…

Oare și ție ți-e inima ping-pong?

De mă ții în palete de dimineța până seara…

Și arunci cu ele,

În stânga,

În dreapta.

Și n-ai simțit de ceva timp încoace

Că  ți se taie respirația?

Așa…

Subit,

Mai ceva ca maioneza de sărbători.

Oare și ție ți-e inima ping-pong?

De zici că face piruete

Ca o prim balerină

Ce nu se mai oprește.

La fel e de uscată ca a mea?

La fel de nudă ca butucii iarna?

Oare și ție ți-e inima ping-pong?

Tenis de masă

Mixt

O să ne lălăim dragostea,

Într-o singură cămașă

și atunci atriile noastre

nu-și vor mai vorbi cu dumneavoastră.

O sa ne atârnăm iubirea de călcâiele apropiate

Ca mersul lui Charlie Chaplin

Până ne fac pulpele febră musculară.

Și o să spargem geamuri!

Ca să facem bucăți stereotipurile,

Și să ne vedem amorul avangardist împrăștiat.

O să ne tocim!

Într-un stilou cu cerneala de culoare turbată.

O să ne tocim pe un caiet dictando,

Cu linii alandala,

Dragostea oricum nu-i perfectă.

O să fim niste demonstrați!

Mai ceva ca teorema lui Pitagora.

Vedem care din noi e ipotenuza, cateta…

O să  ne-ceva- dragostea,

Că suntem fiecare cu artisticăraia noastră.

Mixt

Perfecțiune

Și-am adormit cu gândul,

Că firele tale de păr

Se vor bâlbâi  în pledul meu de-o persoană.

Că fruntea ta lată

Se va aciua între două linii ale vieții

Din palmele lucioase.

Am crezut că-ți vei răvăși suspinele

Pe coloana definită de scolioză

Si că o să  mergi prin viața mea,

Trecând prin fiecare inel.

M-am gândit că-ți vei murdări

Ceașca de cafea

cu o altă priveliște

decât bătrânelul care stă pe bancă,

în fața blocului tău.

Mi s-au derulat

Zvâcnirile tale trecute de fix,

Cu tot cu moleseala unei  cozi de palmier

In care sa iti uiti monotonia.

Si m-am trezit…

Pe fotoliul de lângă geam

Era înșirată aceeași nevoie

De împrăștiat.

Perfecțiune

Cu asteptarile-n vine

Cand umblii cu asteptarile in vine,

Iti dai seama  de ce nu porti tocuri.

Si cine spune cand e prea mult sau prea putin?

Doar n-ati facut schimb de sosete

In toaletele pubice

Ca sa va mirositi generozitatea.

In schimb fiecare simte in perna

Mirosul statiei de autobuz

In care se incalcesc anii trecuti.

Si o iei la fuga …

Prin noroaie, prin soare, prin vant, prin zapada.

Incepi de undeva,

Ca sa termini aici.

Cand umbli cu asteptarile in vine,

Nu-ti mai schimba lumea

Nici rose-ul tarziu,

Nici sirena de pe buleverdul

Pe care ai uitat sa stingi luminile.

Sau poate ca esti atat de sigur

Ca nu vei plati nimic,

Cand umblii cu asteptarile in vine

Cu asteptarile-n vine