dintr-o dată cerul nu mai e așa senin
și te bucuri de o duminică în care mănânci singur,
având sunetul clopotului bisericii de cartier,
imprimat în memoria auditivă.

am la geamul bucătăriei
un mănunchi de busuioc uscat
și multe păsări care zboară,
exact ca salutul părintesc.
vorbești atât de rar cu ai tăi,
încât atunci când ii suni auzi :
„s-a întâmplat ceva?”

e duminica aia în care amesteci
coniacul cu berea
și tânjești după un pic de liniște.

îți numeri patru bomboane de ciocolată,
asta e porția.
exact ca la fericire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s