copiii cu papioane
au năvălit în oamenii mari.

Doamne,
câte plesnituri
se aud pe frunte, seara.
te mai uiți prin balcoane
și le vezi palmele roșii
de cât de mult au transpirat.

zâmbete matinale șterse,
după ce fiecare și-a luat  sârguincios
porția de fructe.

copiii  cu papioane
au năvălit în oamenii mari,
iar la prânz își  mai ridică puțin mânecile
și se transformă în iubitori de animale.

să le spună cineva că privirile goale
nu se acoperă cu ochelari de soare.

când nu ești ca ei, fug.

le e frică.
și pentru asta fac alți copii cu papioane,
care vor sta aliniati, zid.

să le spuneți copiilor cu papioane
că e bine să plângi cu lumina stinsă,
că sarea de pe buze
o pot folosi drept scrub, pentru pielea moartă.

și sunt iritați,
tocmai de aceea sufletele lor
trebuie lubrifiate din 3 în 3  ore,
exact ca alăptarea pruncilor.

le e frică.
si pentru asta fac alți copii cu papioane,
care vor sta aliniati, zid.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s