am încercat să scriu o poezie, tată,
știi?
în care îți spuneam despre becul de la baie,
care mi s-a ars,
dar nu mi-e frică să-l  schimb,
căci de când locuiesc singură
m-am obișnuit să mă văd în umbre și penumbre

am vrut vrut să scriu o poezie despre frică, tată. exact ca în ziua când mi s-au blocat cheile în ușă
si te-am sunat plângând
pentru că nu știam ce să fac.

nu mi-am schimbat becul din baie.
uneori e bine să te vezi în oglindă șui.

și sunt zile când mă simt murdară.
și mă car oră de oră.

am vrut sa scriu o poezie despre frică,
despre vinul roșu
și despre cum merg merg pe stradă,
privind oamenii în ochi.

nu-mi mai este frică, tată.
nu vezi că scriu poezii la 12 noaptea,
ca să nu mă vadă nimeni?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s