Miracole


Vreau sa incep postarea asta cu o intrebare…credeti in miracole? Ideea pentru postarea asta mi-a venit ajutand un tip care da bacu sa faca o varianta de examen. Era un citat care zicea ca „exista doua moduri de ati trai viata, unul in care nu crezi in miracole si altul in care crezi ca totul este un miracol”. Sincer perioada asta chiar nu-mi da voie sa am un raspuns clar. Mi-am dat seama ca oricat de mult am filozofa viata ramane la fel, nu o putem schimba cu nimic, pentru ca oricum isi va urma cursul ei.  Vreau sa cred in miracole,  poate chiar mi s-au intamplat, dar ele vin atat de rar incat uiti ca mai exista, uiti sa mai crezi in ele.  Am nevoie sa stiu ca exista minuni si ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat se va indeplini. De regula cand vorbim de miracole, inevitabil aducem in discutie divinitatea. Avem tendinta sa spunem ca acolo unde exista miracole exista El, pentru ca fara contributia Lui nu ar avea loc. Vreau sa scoatem din discutie contextul religios, pentru ca fiecare avem modalitatea noastra de a crede in Dumnezeu si nu are rost sa intram in polemici pe aceasta tema.  O sa incercam sa vorbim de miracole doar din prisma perseverentei noastre  de a face ca ceva sa fie realizat. Dar ce se intampla cand nu mai ai putere sa mai crezi? Ce se intampla cand valul care te i-a este atat de mare incat innecul devine certitudine.  Bun, putem gasi un miracol in orice…in familia pe care o avem, in acest dar divin numit  VIATA,  in orice ne inconjoara dar cat de grav e atunci cand acestea nu-ti sunt de ajuns? Lipsa miracolelor= neimplinire? Poate da, poate nu.  La un moment dat se aduna in tine atatea de spus, de aratat, de privit, de simtit incat ai impresia cum inima iti explodeaza. Incepe sa bata non-stop, atat de puternic incat te gandesti ca numai un miracol te poate salva de infernul neimplinirii. Cum naiba sa mai crezi in miracole cand fiecare zi e oglinda celeilalte? Aceeasi stare, aceeasi privire goala, acelasi corp greu si acelasi suflet care arde in asteptarea unei schimbari…unui miracol.  Tabloul perfectiunii pe langa faptul ca nu exista este si foarte greu de construit. In schimb ma intreb un lucru: Cum te poti simti atat de singur desi in jurul tau sunt o gramada de oameni?????? Miracolele vin greu si pleaca usor, vin tarziu dar pleaca devreme. Trec atat de repede incat nici nu ai timp sa le intelegi. Vin atat de greu incat obosesti sa le astepti, uitand ca mai exista. Nu ne ramane decat sa zburam o data cu timpul,  peste cerul nerabdarii, asteptand miracolele…Raspunsul la intrebarea daca acestea se vor infaptui il cautam in fiecare secunda, minut, ora, in disperarea de a scapa de chinul expectativei.  Ne dau miracolele putere? Sunt adevarate? Incerc sa fiu cat mai obiectiva si o sa spun ca mi s-au intamplat cateva lucruri care mi-au dovedit ca putem crede in miracole. Chiar si atunci cand iti pierzi puterea de a le mai da crezare ele tot au loc dovedindu-ti spiritul slab.  Momentam am spiritul slab…mi s-a produs un „scurtcircuit” gata sa declanseze un incediu care nu poate fi stins nici cu apa nici cu nimic altceva…decat cu o schimbare.

v-am pupacit

Anunțuri
Miracole

2 gânduri despre &8222;Miracole&8221;

  1. Dinu Ioana zice:

    Foarte complex … gandesti foarte profund si clar ..dar visator in acelasi timp! frumoasa treaba!! Bravo,este chiar miscator!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s