atunci când nu-ți mai știi locul,
inima îți trosnește fix ca un melc,
care iți moare sub talpă.

cam câte cuvinte ai șters
în ridurile de pe frunte?
cam cât ai iubit,
până te-ai sufocat,
ca într-o salină?

copil bucălat,
pierdut printre copaci înalți.

atunci când nu-ți mai știi locul,
oasele îți devin grele
și tot pământul duduie sub tine.

ești cuminte ca un contur de buze,
care stau înmărmurite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s