se construiește la foc automat.
îmi construiesc inima, îmi construiesc iubirile,
îmi construiesc străzile înguste,
pe care vreau să mă ascund,
atunci când îmi e frică.

îmi fac străzi înguste, cu pietre mari,
pe care scrijelesc ca pe niște notițe.
n-ar înțelege nimeni hieroglifele .

și cele două ziduri lungi sunt pline
cu formule de existență,
strecurate mic, între crăpături,
mai ceva ca un plan de evadare.

se construiește la foc automat.
îmi construiesc priviri, îmi construiesc puteri.
îmi fac străzi înguste, cu pietre mari,
și pe fiecare dintre ele
vom sta noi cei sâsâiți și rârâiți,
cu vreunul mai rebel care strigă:
„ssstiu cum ssssă trrrăim 1000 de ani”.

o să găsim rădăcini de viață nouă,
și toate iubirile mici vor fi precum bebelușii
cu exces de salivă în colțul gurii.
gata să fie trăite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s