Ocol


Am zis
Să dau un ocol.
N-am încotro.
Nu ştiu cum se face,taman la mine
S-au terminat toate scurtăturile.
Pe urmă, mă gândesc că poate toate astea au un rost.
Că poate dacă aş merge pe de-a dreptu`,
N-aş mai simţi nimic.
Nicio rosătură de stomac, niciun dor, nicio axfisiere.
Da!
Uneori…e atât de multă trăire,
Încât simţi că te axfisiezi.
Şi că aerul, apa,devin brusc
Din primordiale, anexe, existenţei tale.
Pentru că aşa suntem noi!
Lacomi!
Şi nu ne mai mulţumim cu cele rudimentare.
Alegi drumul cel mai lung.
De data asta.
Ca să ai timp,să devii cine trebuie pentru când ajungi
La capătul lui.
Am zis să dau un ocol.
Şi pe drum…
Am lins şi sare, şi miere,
Şi piper, şi zahar.
Am înghiţit şi beznă, şi lumină.
Parcă tot mai simt
Ceva pe limbă,
Dar până ajung,
Îmi dau eu seama ce-i.

Reclame
Ocol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s