Nud


Nud

Atât de sclifosiți suntem noi oamenii? Noi, bărbații, femeile? Am fost întrebat mereu cum ar arăta femeia perfectă? Și de fiecare dată mă poticneam. Pentru că nu sunt vreun olar, să-mi construiesc trupuri din lut…fără cusur.
Însă pot vorbi din amintiri. Mie îmi plăcea pântecul ei mic. Fără pătrățele, dar cu o formă interesantă. Albicios, fin, rotund. Îmi plăceau umerii ei, care porneau din două brațe nu foarte lucrate, dar erau proeminenți și îi dădeau o anume constituție.
Nu zâmbea nici prea larg, nici prea crispat. Nu avea picioarele nici prea lungi nici prea scurte, iar scobitura adâncă din coloana ei, facea ca trupul să capete multă lumină.
Îmi placeau degetele ei, nu neapărat de pianist, dar care deveneau magice, când își dădea părul într-o parte.
Era silueta aia pe care nici nu o pierdeam din brațe, dar mă și temeam să n-o sufoc.
I-am zis de câteva ori că nu știu ce-am văzut la ea. Uneori chiar mi se părea o frumusețe extraterestră, că nu era de aici. Nu respecta tiparele normale, cu care ne-am obișnuit toți.
Cred că asta o și făcea frumoasă.
Mă enerva mijlocirea asta, care o facea să fie unică. Nasul nici prea cârn, nici prea mare, iar când batea soarele, ochii ei căpătau o culoare greu de definit. Nici prea verzi, nici prea albaștri. Era să mă pocnească odată, când mai în glumă, mai în serios i-am zis, că eu așa sâni nu am mai întâlnit. Nici prea rotunzi, nici foarte pară, nici prea lăsați, nici prea ridicați, dar aveau o fermitate și-o formă dubioasă, de se făceau remarcați, indiferent că erau într-o rochie, într-un tricou sau mai știu eu ce.
Nu suport când mă întreabă lumea ce fel de femeie prefer.
Și vorbesc din amintiri.
Când ea nu se întindea nici prea zgomotos, nici prea încet și gâtul ei devenea nici prea gros nici prea subțire. Ma uitam la ea când vorbea. Până și maxilarele ziceai, că nu-s căzute nici din cer, nu-s nici pământene. Vorbea repede când se enerva, iar buzele ei,
nu le mai puteam descrie. Nu știam dacă-s bine conturate, dacă sunt prea silfide, dacă au o rotunjime oarecare sau sunt prea largi.
Și aș putea să continui s-o descriu la nesfârșit. Dar poate va veni alta. Cu alte coapse, cu alți colăcei, cu alte sprâncene. Cu alte alunițe.
Totuși e bine când vorbești din amintiri și ai avut o femeie ca ea. Că oricum, nu știi niciodată ce e frumusețea. Nici prea prea, nici foarte foarte.

Reclame
Nud

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s