Mă doare până-n fauna
Din Africa
Că tu nu mă știi,
Și vezi prea bine
Că nu e așa aproape.
Și poate nici n-ai să mă știi vreodată,
Fiind comod
Că te știu eu.
Mână cu mână,
Picior cu picior,
Rânjet cu rânjet.
Nu vobesc urât,
Așa zâmbești tu în colțul gurii.
Mă doare până-n strigătul fioros
Al leului,
Care așa mare cum e,
Nici el n-a mai avut gât
Să mi te țipe.
Mi-a ajuns
Până-n înălțimea girafei
Să stau s-aștept după tine
Când tu poate ai jungla ta,
Cu felinele tale…
Dar nu-i nimic,
O să-mi treacă.
Când voi fi
Pe faleza ce miroase a nămol
Și-atunci o să-mi dau seama
Că nu e cel mai exotic peisaj,
Dar tot o să mă doară.