Urban


Mă simt ascuțită.

Străpung.

Și n-am iubit niciodată mai mult ceața,

Care se lasa în întuneric.

N-am inhalat niciodată atât de mult aer,

Încât să simt crengi,

Care  cresc în mine.

Merg prin băltoace.

Și înfloresc,

Și mă ofilesc,

Și iar înfloresc.

Nu ma plictisesc de mine

Și mă înfricoșează,

Fiecare față

Din fiecare lac mic de la marginea bordurii.

Simțiri urbane.

Le las să țipe printre mașini,

Să injure printre vitrine

Să se pozeze ca o statuie,

Gata să fie crapată,

Gata sa prindă în neființa ei,

Ultima fărâmă de viață.

Le dau voie să arate semne obscene,

Când sunt zgândărite

De mai știu eu ce rătăcire.

Să se comporte precum maidanezii

Ce latră fiecare pericol.

E atât de afară aici!

Reclame
Urban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s