O să ne lălăim dragostea,
Într-o singură cămașă
și atunci atriile noastre
nu-și vor mai vorbi cu dumneavoastră.
O sa ne atârnăm iubirea de călcâiele apropiate
Ca mersul lui Charlie Chaplin
Până ne fac pulpele febră musculară.
Și o să spargem geamuri!
Ca să facem bucăți stereotipurile,
Și să ne vedem amorul avangardist împrăștiat.
O să ne tocim!
Într-un stilou cu cerneala de culoare turbată.
O să ne tocim pe un caiet dictando,
Cu linii alandala,
Dragostea oricum nu-i perfectă.
O să fim niste demonstrați!
Mai ceva ca teorema lui Pitagora.
Vedem care din noi e ipotenuza, cateta…
O să ne-ceva- dragostea,
Că suntem fiecare cu artisticăraia noastră.
just a word... just a blog 