Interviu Ciprian Brasoveanu: „Nu eram unul oarecare, ci unul care tocmai a terminat primul curs de actorie.”


“Cei mai dezinvolti – actorii!

Cu manecile suflecate

Cum stiu ei sa ne traiasca!

N-am vazut niciodata un sarut mai perfect

Ca al actorilor in actul trei,

Cind incep sentimentele sa se clarifice”

                                        Marin Sorescu, Actorii

 

 

 

La fiecare sfarsit de spectacol m-am intrebat ce simte un actor cand e pe scena? Ce simte cand e aplaudat? Cand toti ochii sunt atintiti asupra lui? Dar mai ales, ce simte cand oamenii, plang din cauza lui, rad din cauza lui si trec de la agonie la extaz in cateva clipe. Cum e sa ai acea parte speciala, unica, sa te reinventezi de fiecare data si sa incerci noi lucruri aflam de la Ciprian Brasoveanu, actorul Teatrului Dramatic Fani Tardini, Galati si mai nou, regizorul celei mai recente productii de lung metraj, Café Journal.

 

 Imagine

“Nu eram unul oarecare, ci unul care tocmai a terminat primul curs de actorie. Simteam o anumita putere in asta.”

 

 

 

1.Cum  a fost prima “intalnire” cu scena? Cum vezi acum, dupa cativa ani de experienta, inceputurile tale?

 

Prima intalnire cu scena am avut-o in clasa a 10-a cand faceam parte din trupa de teatru a liceului. Il jucam pe Miroiu din “Steaua fara nume” de Mihail Sebastian. Dupa prima reprezentatie in cadrul liceului a venit si a doua la Teatrul Dramatic. Imi amintesc ca eram foarte emotionat si bucuros sa pasesc pe o scena de teatru adevarata, care are o istorie bogata in urma. Piesa a fost inregistrata si stiu ca eram in laboratorul de fizica cu profesorul de engleza, cel care a infiintat trupa, Dorian Andone, ne uitam la caseta cu piesa si nu mi-a placut de mine cum am jucat. Imi spuneam ca pot mai mult si incercam sa iau cat se poate de in serios ceea ce faceam.

Acum, dupa 6 ani de cand sunt actor al Teatrului Dramatic “Fani Taridini”, imi aduc aminte cu drag de anii de inceput in care mi-am conturat precis visele si principiile de viata. Eram naiv, cred ca si acum sunt desi s-au mai schimbat lucruri in interiorul meu dar inca ma consider ca fiind la inceput. Nu stiu daca e bine sau nu.

 

2.Crezi ca teatrul ti-a oferit acea bucatica a ta, care te diferentiaza de restul?

 

Ca sa fiu mai precis as zice ca actoria m-a facut sa ma simt diferit. O experienta in acest sens a venit dupa ce am participat la primul curs de actorie cu regretatul actor Grig Dristaru. Am urcat in autouz sa ma duc spre casa, stateam in spate, cu bratele intinse pe bara din spatele meu si ma simteam deasupra tuturor. Parca as fi avut un statut special printre calatori. Nu eram unul oarecare, ci unul care tocmai a terminat primul curs de actorie. Simteam o anumita putere in asta.

 

3.Esti atent la reactiile oamenilor din sala, la sfarsitul spectacolului? Ii vezi schimbati?

 

Da, incerc sa-mi dau seama daca spectacolul in cauza i-a bucurat sau nu. Uneori poti sa-ti dai seama foarte usor de asta, alteori sunt mai greu de citit, depinde de la caz la caz.

 

4.S-a intamplat sa te dezamageasca un lucru in meseria asta, atat de tare,

incat sa  vrei sa renunti?

 

S-a intamplat sa fiu dezamagit dar niciodata nu mi-am dorit sa renunt la actorie. Te indepartezi de lucrul care te dezamageste nu de lucrul pe care il iubesti. Singurul lucru care inca imi provoaca teama e sa nu ma dezamagesc pe mine insumi. Atunci as fi in pericol de a renunta la actorie dar sper ca asa ceva nu se va intampla.

 

5.Ai face orice compromis pentru teatru?

 

Nu. Nu poti sa incalci niste valori morale, niste idealuri, niste crezuri personale doar pentru a-ti atinge scopul. Daca nu poti sa ajungi intr-un punct in mod cinstit, n-ai sa ajungi niciodata. Cel care face un compromis serios pentru a ajunge unde-si doreste uita ca de fapt acel compromis il schimba si nu o sa mai fie acelasi om. Dar, bineinteles, depinde si ce inseamna compromis, in ce masura ne folosim de el…mici compromisuri facem mereu insa niciodata sa nu ne calcam demnitatea.

 

 

“Capacitatea de a putea continua sa privesti inainte spre visul tau e importanta. “

 Imagine

 

6.Café Journal. Primul film regizat si produs de tine, cu scenariul scris de tine. Ai fost, daca putem spune asa, “omul orchestra”. Pentru ca o sa apara in curand, cat de greu ti-a fost sa duci la bun sfarsit si ce asteptari ai de la acest film?

 

A fost destul de greu sa duc proiectul de la punctul in care era doar o idee vaga pana la punctul in care filmul a ajuns la varianta lui finala. E un intreg proces intre aceste doua puncte, unul greu, anevoios, care necesita creatie si inspiratie, multa rabdare, multi nervi de otel, mai ales cand tehnica decide sa dea erori dar e o experienta de imbogatire artistica. Lucrand singur la tot ce a insemnat post-productie m-a facut sa invat tot felul de lucruri care cu siguranta ca imi vor fi de folos la proiectele viitoare.

 

 

7.Faptul ca e o productie low-budget va face ca gustul succesului sa fie mai dulce?

 

In primul rand nu stiu daca va fi un succes, asta ramane de vazut. Mai apoi publicul e mai putin interesat ca e un film low-budget sau nu. Publicul vine sa vada o poveste. Daca stii sa i-o vinzi e bine, daca nu, nu. Marimea bugetul nu e direct proportionala cu succesul sau impactul la public. Sunt lucruri specifice productiilor cu buget redus dar pana la urma povestea e esenta.

 

8.Tot mai multi artisti aleg sa lucreze independent, tocmai pentru ca s-au lovit de refuzuri, prejudecati si oameni care n-au stiut ce sa faca cu ei. Ai simtit vreodata ca nu ai fost solicitat destul/lasat in umbra?

 

 

 

Am simtit si asta, inca o simt dar ce sa-i faci, fiecare se descurca cum poate. Capacitatea de a putea continua sa privesti inainte spre visul tau e importanta. Daca tu simti ca ai ceva important de spus, mergi pana la capat. Nu se stie niciodata cum se intorc lucrurile. Stiti vorba aia…Keep walking. Sau running…sau in ce ritm vrea fiecare numai sa nu te opresti.

 Imagine

9.Cum ti s-a parut provocarea de a fi regizorul unui film si ce ti s-a parut cel mai greu?

 

M-am speriat putin de ideea de a fi regizor, de a fi cel care conduce lucrurile. E prima oara cand am fost nevoit sa fac asta si nu aveam siguranta necesara dar, slava Domnului, emotiile au trecut repede si m-am acomodat cu scaunul regizoral destul de repede, oricum era ceva ce voiam sa experimentez.

 

10.Cum te simti mai confortabil? Pe scena, jucand, sau regizand?

 

Eu ma simt bine cand creez, orice ar fi. Da, in primul rand vreau sa joc dar dupa acest punct chiar nu mai conteaza. Mereu caut metode noi prin care sa-mi exprim creativitatea. Ma bucura faptul ca am mereu idei si chiar am multe proiecte care imi dau tarcoale dar sper sa am si posibilitatea de a le transforma in realitate.

 

 

 “Cred ca vom atinge in curand un punct critic, in care noi ca rasa va trebui sa facem niste schimbari radicale in vietile noastre”

 

 

11.Daca ar fi sa alegi intre film si teatru, care dintre ele ar castiga?

 

Daca ar fi sa aleg, desi sper sa nu fiu nevoit sa o fac, dar daca e chiar necesar sa aleg…aleg filmul. Pasiunea pentru film m-a adus aici. Filmul a intrat prima oara in sufletul meu. Nu pot sa uit cum stateam la numai 3-4 ani pe covor, in fata video-ului si al televizorului privind fascinat la filme. Lumea aia pur si simplu m-a absorbit. Devenise o rutina sa vad filme de la o varsta frageda. Cativa ani mai tarziu mergeam la cinema singur. La 8-9 ani. Azi nici in fata cinema-ului nu mai ajungi la varsta asta, d-apai sa-ti mai vanda cineva bilet. Mergeam la cinema “Flacara” in Micro 40, urmaream permanent programul care se afisa cu filmele din saptamana respectiva. Nu aveti idee ce experienta a fost cand am vazut Terminator 2, am iesit uluit din sala. Imi mai aduc aminte cum proiectia pornea daca se vindeau minim 5 bilete sau asa ceva. S-a intamplat destul de des sa fie sala aproape goala. Dar era cu atat mai bine pentru mine. Ce experienta placuta era…acum s-au schimbat lucrurile cu cinematografele din mall-uri. Ma rog..pana sa ajungem la ele nu pot sa nu spun ca e rusinos ca un oras atat de mare sa nu mai aiba nici macar un cinema.

 

 

12.Sa alegem o replica prin care te-ai caracteriza, care ar fi aceea?

 

Cred ca ar fi mai multe dar acum imi vine in minte urmatoarea. Intrebat care e lucrul de care se teme cel mai mult personajul in cauza raspunde “The possibility that love is not enough.” Cumva mi-a ramas in minte aceasta replica. E din serialul Twin Peaks.

 

13.Iti propun o radiografie a culturii si in general a lumii in care traim, cum le vezi? Facand o pararela, cum crezi ca evolueaza ele?

 

Nu ma cred in stare sa fac o asemenea radiografie dar cred ca, in general, interesul pentru cultura a fost, in medie, acelasi de-a lungul timpului. Dar directia in care indreapta lumea ma cam sperie. Am devenit prea mult o societate de consum, cumparam orice, oricat, in cantitati tot mai mari, facem tot mai multa mizerie si ne pasa tot mai putin de calitatea vietilor noastre. Cred ca vom atinge in curand un punct critic, in care noi ca rasa va trebui sa facem niste schimbari radicale in vietile noastre. Nu stiu daca lucrul asta se va petrece in timpul vietii noastre dar simt ca momentul e aproape sau cel putin asa imi doresc. N-as vrea ca ideile din filmele distopice pe care le-am urmarit sa devina realitate.

 

14.In ceea ce priveste teatrul a fost ceva ce n-ai facut si ai fi vrut sa faci sau iti propui sa faci?

 

Pe langa anumite roluri pe care mi le doresc mai sunt si alte lucruri pe care vreau sa le incerc. Inclusiv regia de teatru si am cateva idei in sensul asta. La momentul potrivit poate o sa le dezvolt daca cineva le va gasi interesante.

 

Reclame
Interviu Ciprian Brasoveanu: „Nu eram unul oarecare, ci unul care tocmai a terminat primul curs de actorie.”

Un gând despre &8222;Interviu Ciprian Brasoveanu: „Nu eram unul oarecare, ci unul care tocmai a terminat primul curs de actorie.”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s