„Inima sus” si cititi un interviu frumos!


Scenele nu imi plac decat la teatru, spunea Oscar Wilde.Cand am cunoscut-o era la inceputul carierei sale. Dar ca si acum, la fel de vie, la fel de incrancenata sa joace , cu o pofta nebuna de a se transpune in fiecare personaj, pe care l-a jucat pana la ultima picatura de energie. Va invit sa descoperim cate putin  din Petronela Buda, actrita Teatrului Dramatic „Fani Tardini”. Si pentru ca o parte din raspunsurile la intrebarile de „incalzire” sunt stiute si previzibile, am zis sa intram direct in subiect.

 Imagine

Cel mai bun loc unde te poţi duce după spectcol: în gândurile tale, cel puţin mie îmi face bine.”

 

 

1.Cat de secata de energie  ramai dupa un spectacol/dupa un rol?

Destul de. Însă după unele spectacole, paradoxal, energia în loc să scadă, creşte şi parcă mai vrei.

 

2.Cum te incarci dupa?

Pe cât de explozivă par, pe atât de mult iubesc liniştea după spectacol. Cred că e cel mai bun loc unde te poţi duce după spectcol: în gândurile tale, cel puţin mie îmi face bine.

 

3.Stiu ca regizorii mai recurg la tot felul de tertipuri/metode neortodoxe pentru a face actorii sa-si insuseasca o anumita stare. Ti s-a intamplat asta?

Hm. Da. Mi s-a întâmplat în timpul repetiţiilor la „Puşlamaua de la etajul 13”, în timp ce lucram cu regretatul Vili Perveli Nikolov, nu reuşeam să ating o anumită temperatură pe care el şi-o dorea într-o anumită scenă şi a reuşit să ma enerveze atât de tare (cum numai el ştia) până am izbucnit în plâns şi atunci, în loc să luăm o pauză, a zis „Perfect, hai, încă o dată!”

Avea un stil foarte fain de lucru, aproape de pedagog.

 

 

„Eu cred că teatru poate fi şi un refugiu, un loc în care poţi veni când nu mai ai repere, când nu mai ai de ce să te agăţi”

 Imagine

 

4. A existat vreun partener de scena cu care sa nu ai nicio chimie?

Nu. Fiecare îmi transmite ceva, de la fiecare iau ceva şi cum spunea Viola Spolin „Dacă nu găseşti nimic de luat, caută ceva!” Dacă nu găseşti, cauţi analogii până când defineşti macar un minim contur al relaţiei pe care trebuie să o ai cu personajul pe care îl joacă actorul respectiv.

 

5. Circula de curand o poza pe Facebook cu un citat al regizorului Liviu Ciulei, care spunea asa: “Actorul nu mai este manechinul superb sau omul cu o mie de fete, ci un responsabil al atitudinii sale de ganditor in societate”.Cat de puternic crezi ca-si pune amprenta aceasta meserie in schimbarea societatii?

Teatrul are şi a avut dintotdeauna puterea de a schimba, de a educa, de a mântui (de ce nu?) suflete. Eu cred că teatru poate fi şi un refugiu, un loc în care poţi veni când nu mai ai repere, când nu mai ai de ce să te agăţi; el nu e doar un loc unde vii ca să pierzi o ora departe de televizor, canapea, cafenea sau club, deşi sunt şi spectatori care vin doar de entertainment, din plictiseala sau pur şi simplu snobism şi pleacă aşa cum au venit. Goi.

 

6. Apropo de Facebook…e mai importanta platforma online pe care te promovezi sau notorietatea ta ca artist?

Sunt legate una de cealaltă. Facebook îţi dă şansa să te promovezi cu minimum de resurse, cu o cheltuială minimă. Fără să dai bani pe afişe şi apoi să alergi prin oraş să le lipeşti, facebook-ul da, contribuie la sporirea notorietăţii mele ca artist.

 

7. Este bine sa contorizezi valoarea ta ( si  ma refer acum, ca om de teatru) in feedback-urile “de pe net”?  Pentru ca se poate intampla, ca nu intotdeauna, publicul din online sa fie si cel din sala.

E şi nu e bine. Stai să ne întelegem. Facebook-ul e o metodă foarte bună de promovare, nu numai de socializare dar asta nu înseamnă că trebuie să vibrezi la orice. Feedback-ul e important până la un punct. La urma urmei nu poţi mulţumi pe toată lumea şi eu nici măcar nu mai încerc să fac asta, deşi acum câţiva ani eram într-o luptă continuă. Acum încerc să mă bucur cât pot de fiecare rol şi să-mi amintesc în permanenţă de ce îmi place aşa de mult ceea ce fac.

 

8. Maestrul Grig Dristaru (Dumnezeu sa-l odihneasca) a spus intr-un comentariu despre tine ca esti “un copil bolnav de teatru” si ti-a urat, daca putem spune asa, sa te vindeci cu scena. Pentru a fi bun, teatrul trebuie sa fie o “boala” genetica sau te poti “contamina” pe parcurs?

Of. Ai deschis o uşiţă pe care o închisesem. Mereu îmi spunea “să nu mă risipesc, să strâng mai mult în mine”, că nu pot mulţumi “şarpele cu o mie de capete din sală”. Şi avea dreptate. Mare. Eu nu ştiu dacă m-am născut cu asta, ba chiar tind să cred că nu şi că am învăţat pe parcurs. “Oricine poate fi actor” spunea tot Viola Spolin. E o meserie la urma urmei, dar depinde numai şi numai de tine dacă alegi să o faci mai mult cu inima sau mai mult cu creierul.

 

 

“. Social Act Theatre îşi propune să spună poveşti cu un conţinut social care să atingă şi să responsabilizeze spectatorul”

 

 Imagine

 

9. Faci parte dintr-o trupa de teatru independenta ( Social Act Theatre). Cum ai primit aceasta provocare si ce urmareste aceasta forma de teatru?

Sunt foarte entuziasmată că sunt şi eu o mică particică din fenomenul Social Act Theatre. Am fost încântată încă de la început deoarece ştiam că voi lucra cu foşti colegi din facultate şi asta n-a putut decât să mă bucure si să stârnească nostalgii. Social Act Theatre îşi propune să spună poveşti cu un conţinut social care să atingă şi să responsabilizeze spectatorul, să îi arate că e parte integrantă a problemei şi că stă în mâinile lui să schimbe ceva.

 

10.Teatrul social independent va ofera mai multa libertate de exprimare decat teatrul de stat?

Sigur că da, există mai multă libertate de exprimare.  E mult mai ofertant, ai ocazia să fii mai mult decât actor şi asta îţi oferă o mai mare împlinire a unui lucru făcut în echipă.

 

11. Cat de greu va este sa promovati acest proiect?

Sincer nu ştiu J) pentru că PR-ul Social Act Theatre-ului, Rodica Mişcalencu face o treabă nemaipomenit de bună şi în permanenţă se scrie despre noi, se merge  în platourile televiziunilor locale (deocamdată J ) aşa că avem susţinere din toate părţile. Ar trebui să o întrebi pe ea cât de greu îi e. Recunosc însă că momentele în care în echipă completă am lipit afişe şi am împărţit flyere cu “Doggystyle”, primul proiect Social Act Theatre, au fost de neuitat. J)

 

12 Piesa  “Doggystyle”, o satira la tot acest scandal legat de cainii strazii si cu care  a si debutat Social Act Theatre a starnit reactiile asteptate?

Partenerii noştri de la Asocialţia “Ajutaţi-l pe Labuş” ne-au ajutat la fiecare spectacol, fiind prezenţi cu un pui de căţeluş al străzilor. Scopule era să responsabilizăm spectatorul şi asta s-a şi întâmplat. De cele mai multe ori, căţeluşul a fost adoptat cu acte-n regulă de câte un spectator, ceea ce nu poate decât să ne bucure peste măsură. Lansez o invitaţie: Vii la spectacol, vezi o comedie şi poate adopţi şi un sufleţel!

 

13. Crezi ca era pregatit publicul galatean pentru acest gen de teatru social?

Publicul gălăţean e pregătit pentru orice forma de arta, condiţia e să-i şi stârnească atât de mult interesul încât să vrea mai mult, abia atunci ştii că ai făcut o treabă bună.

 

14. Daca ar fi sa te descrii, ce replica ai folosi?

Nu ştiu dar, pot să-ţi spun că acţionez des condusă de o replică folosită obsedant aproape de Zoe a lui Caragiale: “Trebuie. Trebuie!” şi cred că asta înseamnă că sunt ambiţioasă sau încăpăţânată. Sau amândouă.

 

15. Te-a schimbat in vreun fel meseria de actrita?

Sunt mai pretenţioasă, mai atentă, mai critică…dar, nu ştiu dacă e din cauza meseriei sau doar că îmbătrânesc. 

 Imagine

 Petronela iti multumesc pentru particica de timp pe care ne-ai oferit-o pentru a te cunoaste.

Îţi mulţumesc Andra. Competent interviu. 

Reclame
„Inima sus” si cititi un interviu frumos!

2 gânduri despre &8222;„Inima sus” si cititi un interviu frumos!&8221;

  1. Mircea M. Ionescu zice:

    Felicitări sincere!…Un interviu excelent, cum este și Actrița! Mă bucur enorm că nu l-a uitat pe prietenul nostru comun, regretatul Vili Perveli Nikolov, regizor de excepție, nevalorificat cât merita, nici în Bulgaria natală, nici în România lui de suflet, unde a fost studentul Doamnei Cătălina Buzoianu și unde a lăsat o familie minunată, doi copii și soția!

    1. andraelena zice:

      Va multumesc domnule Ionescu.Am incercat sa fie ceva diferit de cliseul jurnalistic din ziua de azi. Sper sa-mi fi iesit 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s