şi-atat!!!

tai,

şterg,

fără cuţit,

fără radieră.

nu sun la 112,

nu am de gând

să bag 2 degete in priză

pentru a mă resuscita.

de ce să astept?

pentru ce?

pentru cine?

zero …

 doar o adunătură

de sunete

şi atât.

el nu se umple

e doar barat!

am tras perdelele…

am închis geamurile,

afară miroase

a carne vorbitoare!

şi-atat!!!

Masti…

Cat de bine si sanatos este sa te exteriorizezi in fata altora? Cat de bine este sa-ti pui sentimentele pe tava cand stii bine ca traiesti intr-o lume in care „nimeni nu te asculta, nimeni nu te vede, nimeni nu te crede, esti un oarecare”, vorba lui guess who? Usor usor invat sa nu ma mai lamentez desi uneori am impresia ca-mi explodeaza inima. Nu inteleg multe lucruri, de fapt nu ca nu le inteleg, nu le vad logica. Ascult si ma crucesc, cand vad in ce hal gandesc unii. Spre deosebire de altii, eu nu am abordat tema superficialitatii de amoru` artei sau pentru ca e cool sa vorbesti despre asta. Multi vorbesc despre politica, motiune, arta, muzica etc, insa putini simt ceea ce spun, ceea ce zic, putini sunt convinsi de gandirea lor pentru ca a devenit mecanica si nu mai trece prin filtrul emotional. Nu mi-e rusine sa recunosc ca mai sunt fraiere ca mine care plang cand vad un copil super slab pe strada si vai mama lui, pentru ca nu are ce sa manance, inca mai plang cand vad un batran cu ochii rosii de lacrimi stand cu mana intinsa si altele. Departe de a fi patetica….da! Ma misca lucrurile astea, pentru ca nu pot trece peste ele. Poate  e rau…poate e bine. NU stiu! Cert e ca unii au o gandire atat de „de suprafata” incat nu vad ca am crescut, ca m-am maturizat si nu mai sunt deloc „aia mica”. Da, de vreo 4 ani sunt majora si incerc sa demonstrez asta prin gandirea mea, prin comportamentul meu si prin atitudinea fata de ce-i in jurul meu! Am fost pusa intre situatia de a ajunge la spital pentru ca ma consum pentru tot si relax-ul total fata de orice. Evident n-am putut! Asta e! Nu pot fi ipocrita…nu pot pastra niste aparente care dor si apasa mai mult decat o macara! NU  sunt lacrimogena, nu vreau sa starnesc rauri de plans..,nu asta e scopul! Pana la urma incerc sa aflu cat de bine e sa te dschizi in fata oamenilor? Cata incredere mai poti avea in ei in momentul in care vor sa scape de tine si  iti arunca in fata niste motive de toata  jena doar ca sa se scoata?Ideea e sa ne interiorizan si sa purtam niste masti doar de dragul aparentelor sau sa fim noi insine chiar daca unii accepta sau nu? Eu una am obosit sa demonstrez, am obosit sa arat si am obosit sa ofer. Simplu!! Astept si parerile voastre in legatura cu tema deschisa.

pupici!!

Masti…