O să spun…


Şi când nu o să mai am ce să spun ce o să fac?

Mă răsucesc în mine…

Gândul de vid mă înspăimântă!!

O cană va fi muza mea, un deget firav, nu ştiu, orice

Dar mi-e frică de nimic!!

Îl aud cum zbiară din toţi rărunchii,

E ca un monstru in lesă ce nu-l las să se deslănţuiască!!

Pierd minute, ore, zile, luni…

Un singur gând bantuie în capul meu sec….

„Nu mai pot”

Molfăie cu toată energia lui din  mine,

Simt cum mă devorează

Ma rog însă scheletului meu sa mai aibă puţină putere!!

Stau atârnată de lustra cu multe idei

Am senzaţia ca îmi defac deget cu deget şi cad în iadul dezastrului

Acolo, scântei reprezentative sar pe mine

Ura, furia, orgoliul,

Mă învart până ameţesc…

O să mai spun…trebuie să spun…

Reclame
O să spun…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s