Stau…


Mă frang, mă rup în bucăţi…

Simt cum mâinile şi-au luat concediu…

Creierul meu se închină de seară…îşi face o rugăciune…

Ce o sa ceară nu ştiu…e prea obosit…

Şi totuşi…Unde au dispărut metaforele?

Unde s-au ascuns epitetele?

Îmi stau pe limbă…pe vârful degetelor

Dar fug nebune de pe foaie…

„Aţi înnebunit…m-aţi disperat, nu vă mai suport”!!!

Mi-aţi disecat personalitatea!!!!

Mi-aţi facut autopsia fără să mor…fără anestezie…aşa pe viu

Gasesc o mie ca voi…si la priveghiul creatiei tot nu o sa veniti!!

Stati intinse pe circumvoluntiunile mele,

Iar cand am nevoie de voi  hoinariti aiurea…

Plecati, duceti-va, inecati-va, muriti

Dar o sa va intoarceti, o sa va resuscitati, o sa reinviati

Va disting umbra, in departare,

Sunteti din ce in ce mai mari!!

Hai apropiati-va, veniti pe rand pana la ultima…

Reclame
Stau…

Un gând despre &8222;Stau…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s