Masa tacerii…


Ne-am asezat amandoi la masa tacerii…

si am inceput sa ne spunem… nimic.

Ne era dor sa ne privim cu mainile

Ne era dor sa ne mangaiem cu ochii

De ce oare aveam impresia ca masa la care stateam era un vulcan

un vulcan care se pregatea sa erupa

dar era tinut de ceva….

De secundele care mimau timpul

DE orele care aratau disperarea

De fiintele noastre scheletice care pierdusera puterea

Am incercat sa ne ridicam dar firea noastra cadavrica ne-a trantit la pamant

Eram secatuiti de energie si doar ne priveam…

Ochii nostri ardeau

Sufletele noastre mistuiau de flacara nimicului….

Cazusem amandoi in iadul nestiintei

Nu mai stiai cine sunt….nu mai stiam cine esti….

dar stiam ca inimile noastre se cunosc

Se cunosteau atat de bine incat erau mahmure de betia  obisnuintei

Au baut sangele cunoasterii

Si acum erau acomodate

Eram amandoi la masa tacerii… priveam, priveam  priveam

Reclame
Masa tacerii…

3 gânduri despre &8222;Masa tacerii…&8221;

  1. „inimile noastre se cunosc

    Se cunosteau atat de bine incat erau mahmure de betia obisnuintei” :X

    la naiba fato :X ca ai un talent in a scrie poezii de as-ti traiasca ca sa ne mai poti incanta mult si bine!
    kiss

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s