Noi, anotimpurile, durerea


Sunt dependenta de vreme. Poate unii o cred o prostie dar orice anotimp imi influienteaza vizibil starea de spirit. Suntem in septembrie, deja toamna isi intra pe deplin in drepturi cerand ceea ce i se cuvine. Ploi, vant, nori, mai putin soare, mai putina caldura. Nu-mi place toamna!! Desi coloristica acestui sezon este una incantatoare, ramane mohorat, rece, trist. Ma intristeaza toamna. Poate anul acesta a fost cel mai trist an si anotimpurile, indiferent de frumusetea lor au fost tot triste. Uneori ne intrebam de ce? Alteori ne gandim ca altfel nu se poate si atunci usor usor ne resemnam acceptand durerea.  Sunt momente dificile  in care ai da orice in schimbul unui gram de fericire sau acelor clipe in care inca zambeai. DEseori te lasi convins de optimism, dar tot ce cele mai multe ori il convingi tu pe el ca atunci cand vine  e acceptat cu greu. Nimeni nu vrea sa sufere, nimeni nu vrea sa aiba parte de perioade de toata cacaoa, dar ele exista si sunt iminente. Acum mai mult decat niciodata imi dau seama ca lunile ce vor veni mai ales aceasta iarna, vor fi groaznice. Pline de amintiri, lacrimi, regrete, intrebari si deruta. Oricat de mult ai incerca sa zambesti, sa fii puternic, sa zici ca o sa fie bine, la un moment dat obosesti. E o lupta intre tine si actiunile altor persoane care inevitabil te ranesc.  Nu stiu cum naiba se face dar parca e scris ca toamna sa mi se intample cele mai nasoale lururi. Poate de aici si reticenta mea fata de acest sezon.  Bine acum nu pot spune ca e asa urat, pana la urma eu m-am nascut toamna(intr-o „superba” luna de octombrie). Stiti, de multe ori ne impunem lucruri, ne hotaram sa gandim intr-un fel, sa schimbam ceva, dar totul tine putin, pentru ca apoi sa revenim la vechile sentimente, la vechile sensibilitati pe care vrem sa le eliminam. Dar toate trec nu-i asa? Ranile se inchid usor usor chiar daca raman cicatrici. E o zicala care spune ca „dupa cum e omul e si vremea”…nush cat de adevarata e chestia asta, pentru ca mi s-a intamplat ca oricat de suparata sa fiu, o raza de soare sa ma faca sa zambesc. NU stiu daca e doar parerea mea dar pe zi ce trece, suntem tot mai afundati in probleme. Zambim frumos, dar pe interior sangeram, dam sfaturi pozitive, dar chiar noi suntem cei cu moralul la pamant. Oare sa fie o furtuna permanenta in sufletul nostru?? E o chestie pe care o urasc si nu o inteleg…de ce de fiecare data orice lucru bun este eclipsat  de rau?? Are cineva senzatia ca nu putem trai si fara rau? S-a gandit cineva baii, prea multa fericire strica, si poc cand nu te astepti vine bomba.  Cum zice francezul „c`est la vie toujour en rose”. Noi sa fim sanatosi ca belelele curg.

http://www.youtube.com/watch?v=5vZHnu17uoY

V-am pupacit.

Reclame
Noi, anotimpurile, durerea

Un gând despre &8222;Noi, anotimpurile, durerea&8221;

  1. clainer zice:

    Mie-mi place toamna extraordinar de mult.As da orice sa ma plimb singura prin parc,toamna,dar parca ceva ma opreste de fiecare data.Eu am impresia ca ea mi-ar rezolva problemele… Hai totusi sa ne pastram optimismul ala…si poate facem si clubul,dar sa fie al celor optimisti:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s