Din dragoste…bre :D

Cu siguranţă iubirea e cel mai înălţător sentiment.Nu,  nuuu!!! Nu o să încep cu sentimentalisme. Vreau însă să abordez un subiect delicat, pe care unii îl tratează la mişto şi nu mi se pare drept. Cred că sunteţi de acord cu mine că dragostea e unul din cele mai complexe sentimente. Îţi dă putere, îţi dă siguranţă, te face să te simţi împlinit şi mai presus de toate îţi dă acea senzaţie minunată de a ştii că esti important pentru cineva. Mă agasează întrebările alea stupide „cum vrei să fie bărbatul perfect?” sau „cum vezi tu relaţia perfectă?”. Sincer, cred că în dragoste nu există perfecţiune, deşi noi avem impresia că totul e perfect. Gândiţi-vă că în mintea voastră vă faceţi un portret cu cel pe care vreţi să-l aveţi lângă voi, dar se întamplă să vă îndrăgostiţi de alt gen de persoană 🙂 .  Nu pot să mă gândesc : băi mă îndrăgostsc de un tip brunet, cu ochii verzi, de 1.70, pentru că e posibil să văd un tip blond cu ochii albştri, super draguţ şi care să-mi ia minţile. La fel şi cu relaţia perfectă… nu cred că există aşa ceva. În schimb există trei ingrediente care pot duce la o relaţie perfectă: sinceritatea, respectul şi comunicarea.  Iubirea nu se planifică. Aud tot timpul : frate gata, în seara asta ies să agăţ ceva.  Daaa! Poate agăţi ceva! Dar „acel ceva” poate să fie pentru o oră, două, sau cel mult o noapte. Bine dacă e să ne jucăm aşa, putem bate recordul  „relaţiilor la minut” dar cum rămâne cu noi? Ne mulţumim oare cu atât?  Suntem bucuroşi să ştim că umblăm aşa, haotic, din floare în floare? E adevărat…e vârsta, e nebunia, e adrenalina dar la un moment dat ai nevoie de puţină linişte, de puţină stabilitate, zic. Ştiu că o să-mi iau multe înjurături dar nu am fost niciodată adepta aventurilor. Cred că ele ucid cel mai frumos sentiment şi îi distrug toată puritatea. Nu sunt ancestrală, nu visez la cai vezi pe pereţi, la Feţi-Fumoşi pe cai albi şi alte alea.Vreau doar să spun ca iubirea  trebuie să aibă locul ei şi nu trebuie amestecată cu alte trăiri mai mult instinctive/instinctuale. Am observat că mulţi confundă iubirea cu dominaţia, gelozia, monopolul şi alte lucruri provocate de iubire 😛 . Ei bine nu am să înţeleg niciodată aceste persoane care încep o relaţie şi deja vor să dirijeze viaţa celuilalt. Fetele interzic băieţilor să iasă la o bere că nu ştiu ce o să se întâmple, băieţii le interzic fetelor să mai iasă că cine ştie ce tip se bagă cu ele în seamă. Băăii, paranoia e în floare. Dacă el/ea vrea să te înşele, te înşeală, cu toate că dai miile de sms-uri să vezi ce face, pe unde e sau cu cine umblă. Iubirea înseamnă încredere, iar gelozia, alt sentiment „fatal”  :))))) , nu face decât să distrugă ceva frumos. Chestia asta cu gelozia, mi se pare foarte amuzanttă. De ce? Pentru că tu trebuie să ai nişte dovezi foarte clare că cel de lângă tine ” a comis-o” ca tu să fii gelos/geloasă. Am prietene care au renuţat să mai iasă din cauza iubiţilor. Goodd!!!  Acuma ce ar tebui, ăştia care suntem „luaţi” să ne punem lese sau ce? Oricât de mare ar fi iubirea, partenerul are nevoie de libertate, nu poţi să-l sufoci cu zeci de mii de întrebări aluzive pentru că în felul ăsta o să-şi bage picioarele şi pleacă! Bine, acuma chestia asta e discutabilă, pentru că ştiţi cum e vorba aia ” după ce te-ai fript cu ciorba, sufli şi în iaurt”. Observ acuma un trend al tinerilor de anu se mai complica cu relaţii serioase. Te-am vazut, gata, jap jap, ne-am pus-o şi mi-a părut bine că te-am cuoscut. Dar acuma pe bune, fără să fiu răutăcioasă, care e diferenţa dintre o panaramă care o face cu toţi şi o fată care 5 zile e cu altul, apoi încă trei cu altul şi tot aşa? Nu sunt o fană a celebrului mit „măritatul fecioară” deşi mi se pare o chestie de bun simţ faţă de cel de lângă tine, dar măcar dacă o faci să fie din dragoste şi să rămâi cu o amintire frumoasă. Ca şi fetele, există tot felul de purtători ilegal de creier care zic ei aşa că au cohones şi după vreo juma` de oră te întreabă ” auzi dar noi când o facem”?. Răspuns: „poi atunci când o să-ţi finalizezi implantul de creier pentru că dacă ai deţine aşa ceva nu ai pune asemenea întrebări!”. Uof, dragostea e complicată, e ciudată, uneori te lasă sec în interior şi fără nicio alternativă.  Ideea e că iubirea există. Că deseori avem probleme în a o manifesta e altă poveste . Trebuie să ştim cum să gestionăm acest sentiment, spre binele nostru şi de ce nu al persoanei de lângă noi. Mă gândeam la problema violenţei în familie. Vă daţi seama cât de mult îşi iubesc soţii nevestele când le mai altoiesc aşa…DIN DRAGOSTE câte un pumn, un picior, şi alte „artificii” care fac parte din iubirea cu năbădăi. Vreau să închei cu o frază memorabilă dar m-a lăsat inspiraţia…aşa că nu-mi rămâne decât să vă urez celebrul…IUBIŢI-VĂ MUULT(dar protejat) 😀 :))) !!!

http://www.youtube.com/watch?v=6PmGwBAs0TY&feature=related

PUPICI

Din dragoste…bre :D

Cu şi despre noi :)

Mă uit în urmă şi îmi dau seama  ca timpul a trecut foarte repede. Nu am regrete!!!! M-am bucurat de fiecare clipă din viaţa mea şi am încercat să fac fiecare moment inedit. Ştiţi că toată lumea spune că cea mai mişto perioadă a fost cea a liceului…pentru mine claarr nu!!! Anii studenţiei sunt cei mai tari orice s-ar spune şi sunt convinsă că sunteţi de acord cu mine. Urăsc să fiu constrânsă sa fac ceva, iar in liceu trebuia să te supui unor reguli printre care să înveţi şi multe tâmpenii care nu-ţi sunt de folos de nicio culoare mai târziu. Ştiţi că vin momentele alea ” a little stupid” în care te apucă nostalgia. Ţi se face dor de prietenii vechi, pe care nu i-ai mai văzut de mult, ţi se face dor de „ce a fost”. Unora li se poate părea o prostie, dar orice om care are amintiri , e imposibil să nu se întoarcă în trecut. Şi aici nu e vorba de a trăi aşa cum se spune „in trecut” ci de a retrăi acele clipe frumoase cărora le ducem dorul. Mă uit la puştii de azi (bine, nu că eu aş fi mai bătrână 🙂 ) şi obsserv că s-au schimbat complet. Nu mai au răbdare, sunt foarte direcţi şi tranşanţi ( poate prea direcţi) şi ce e cel mai rău sunt extrem de egoişti. Uneori când vine maxi taxi mai greu, mi se întâmplă să merg şi cu autobuzul şi am păţit o fază zilele trecute cu un puşti de 15 ani. Intrase o doamnă însărcinată şi nu mai era niciun loc liber. Fiind acolo langă el mă aşteptam să se ridice şi să-i ofere locul femeii. Da de unde!!! M-am enervat cumplit şi nu m-am putut abţine şi i-am zis ” Văd că esti foarte bătrân, abia  te ţin puterile, stai într-un baston, dar ai putea face o faptă bună cedându-i locul tău doamnei însărcinate” .Mda, de voie de nevoie s-a  dat dar mă aşteptam acuma să aibă o reacţie destul de agresivă dar din fericire pentru mine nu a avut.  Am făcut un material zilele trecute  la ziar în care îmi expuneam umila părere despre faptul că ne-au năpădit cocalarii şi piţipoancele. Ştiţi care a fost reacţia unui cititor? „Scârbos articol” :)))) . Mă acuma mă gândeam…băi cum naiba poţi să scrii de bine când nu ai despre ce? Dacă scrii despre teatru spun ăştia, mamă ce subiecte are asta în ea!!! Dacă scrii despre viaţa de zi cu zi iar naşti controverse, dacă scrii despre politică rişti să nu prindă subiectul. Despre ce pana mea să scrii frate????? Chiar şi aici pe blog, am încercat să abordez subiecte care să vă intereseze şi pe voi şi în care să vă regăsiţi. POstările astea nu le scriu decât atunci când simt şi când cred că am ceva de spus. Unele poate au fost mai dure, altele mai melancolice, dar ce e cel mai important e că toate au mesaj (cred eu). Să scrii e foarte mişto!! Te eliberează, îţi dă o stare de bine şi mai ales când vezi că oamenii apreciază ceea ce tu aşterni pe foaie e şi mai emoţionant. De când mi-am făcut blogul ăsta sunt foarte stresată…ma tot gândesc dacă vă place, dacă reuşesc să exprim ceea ce vreau şi tot felul de întrebări de genul. Mi-ar plăcea să stăm de vorbă să ne cunoaştem şi să împărtăşim păreri. Comunicarea e cuvântul de bază în ceea ce mă priveşte. Îmi place să cunosc oameni noi, să aflu ce şi cum gândesc. În rest…voi ce mai faceţi? Unde plecaţi în vacanţă?

V-am pupăcit

Cu şi despre noi :)