Când nu ai pentru cine, pentru ce şi de ce…


 

… atunci e foarte naşpa. Să vezi că toată strădania ta de a face ceva este aruncată la gunoi de nişte oameni care nu fac altceva decât să judece şi să dea verdicte. M-am scârbit, m-am săturat să vad cum fiecare îşi dă cu părerea despre altul dar refuză categoric să se vadă pe el. Mda…Am o stare de cacao şi nu cred că o să-mi treacă prea curând, mai precis până nu se vindecă anumite răni provocate de nişte oameni care chipurile îmi sunt alături. Vă spuneam într-unul din materialele anterioare că uneori mă urăsc cu o forţă de nedescris din cauza credibilităţii de care dau dovadă şi din cauza naivităţii mele de a crede că oamenii sunt buni.  Frate, peste tot dai numai de persoane ipocrite, care îţi zâmbesc frumos cu cuţitul ascuns la spate. Toţi se cred şefi, toţi vor să comande dar puţini ştiu că a fi şef nu înseamnă doar să ai un comportament superior faţă de ceilalţi. Sunt extrem de dezamăgită, ma doare foarte tare să văd că ceea ce am găsit în presă nu corespunde deloc cu ceea ce-mi doream eu. Presa e un domeniu în care dacă nu ai cu ce, nu faci nimic. Şi nu mă refer  numai la talent..nu ,nu. Mă refer la aparatură, mă refer la motivaţie, mă refer la tot ceea ce ţine de a stimula persoana care  lucrează, astfel ca randamentul ei să fie de 100%. Şi nu e valabil numai în presă, acest lucru e valabil în toate domeniile. Cum poţi tu să vii să-mi spui că nu sunt bun ,când lucrez la nişte calculatoare din timpuri străvechi iar locul e ca o saună, în care aerul abia adie, cel condiţionat neexistând. Acum poate unii or să spună, uite-0 dom`le şi pe asta, s-a trezit acum că vrea aer condiţionat!!!! Poi, scuze, la câte ne lipsesc măcar de atât să beneficiem! Mă revolt, pentru că ştiu ce pot să fac, ştiu cât pot să dau, dar în momentul în care vad că munca mea e tratată cu superficilaitate încep să tratez şi eu alte lucruri la fel. Mi-am dat seama că e inutil să te consumi, e inutil să încerci să fii bun, pentru că nu ai de ce, pentru cine şi pentru ce. Bine, pentru tine, dar cred că e destul de puţin. Uneori când vezi în jurul tău doar nesimţire, şi „grei” care îşi dau care mai de care cu presupusu` nu-ţi rămâne decât să  ai aceeaşi atitudine pentru că altfel nu se poate!! Mi-e ciudă  când văd că îţi ies toate pe dos. Urăsc perioadele astea în care pur şi simplu nu mai ai nicio speranţă, nu mai ai niciun motiv pentru care să lupţi…nu mai ai NIMIC.  Nu-ţi rămâne decât infima dorinţă de a spera că va fi mai bine. Hai cu optimismul!!!

V-am pupăcit

Reclame
Când nu ai pentru cine, pentru ce şi de ce…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s