La graniţa sentimentelor

 

Întotdeauna m-am întrebat cum e bine să fii? O persoană bună, la locul ei, disponibilă oricând să-i ajute pe ceilalţi dar care să rişte să fie luată de fraieră sau o persoană egoistă, plină de de figuri,  care îi priveşte pe cei din jur cu superioritate? Bunătate vs răutate, cam asta e lupta care se dă acum, o luptă prostească în care nimeni nu câştigă dar care provoacă şi mai multe divergenţe! În sufletul nostru e  o graniţă a sentimentelor unde se întâlnesc toate ,fie în proporţie mai mare fie in proporţie mai mică, bunătatea, răutatea, sensibilitatea, egoismul, gelozia, furia, frustrarea…toate se bat pentru a obţine un loc câştigător şi titlul de calitate care să ne definească. Nu ştiu, în legătura cu răutatea sunt multe se spus, din păcate trăim într-o lume meschină, superficială, frivolă care te obligă să fii rău, negativist. 😦 . Cunosc oameni extrem de buni. cu un suflet de aur care în urma unor dezmăgiri profunde s-au transformat în nişte fiare, incapabile să ierte şi să ofere înţelegere. Omul este cel care te transformă într-o hienă, care devorrează orice îi stă in cale. Mi-e ciudă că în zilele noastre, calităţi precum sensibilitatea, devotamentul, bunătatea, solidaritatea şi altele au ajuns defecte, şi culmea ,judecate de toate reziduurile umane!Vine un moment în viaţă în care nu ştii cum trebuie să fii…nu ştii cum trebuie să reacţionezi, pentru că oricum o dai nu e bine! E o chestie pe care nu o să o înţeleg niciodată…de ce atunci când oferi ceva pozitiv, primeşti în schimb ceva negativ? Nu ştiu…poate o să-mi răspundeţi voi la intrebarea asta…vă spuneam în primul post că o să scriu tot ceea ce simt….nu vreau să demonstrez un sentimentalism exagerat pentru că nu sunt  genu dar lucrurile pe care le-am expus mai sus sunt chestii de care mă lovesc în fiecare zi şi cărora nu le gasec o explicaţie logică…Cum poţi să faci bine şi să primeşti rău? Să fie din cauză că am uitat să fim umani? Să fie din cauza că am uitat cum e să trăieşti frumos, fără resentimente şi alte trăiri negative? Mi s-a întâmplat să trec prin astfel de situaţii… şi cred că şi vouă. Cred că fiecare din noi am fost dezamăgiţi la un moment dat de  persoane pentru care cuvântul SENTIMENTE nu există şi pentru care sufletul e doar o chestie de decor a fiinţei umane, pe care il poţi manevra ca pe o bucată de plastelină.

v-am pupacit

La graniţa sentimentelor